Minciuni din top

Clasamentele sînt cele mai false forme de a aranja lucrurile. Faptul că România este pe locul 8 în ierarhia FIFA reprezintă o dovadă solidă

Pe locul întîi e Argentina. Noi, pe 8. A cincea țară europeană, ocupînd  țanțoș o poziție calculată după niște criterii care își fac veacul în  penumbră și își scot capul cînd vreun statistician are chef să întocmească un clasament. De exemplu, contează faptul că echipa  națională a României nu a organizat prea multe meciuri amicale. Nu faci nimic, ești sus în top. Nu cîștigi, nu pierzi, nu răsufli. Cu cît te miști mai puțin, cu atît deranjezi mai puțin ordinea delicată și atît de  dubioasă a clasamentului FIFA, în care România este peste Spania.  Inexistența se premiază, și lipsa de exprimare primează, dar acesta nu este singurul domeniu în care clasamentele mint.

Școala românească, de pildă, este un alt domeniu de acest gen. După examenul de capacitate, desfășurat undeva după 20 iunie, cineva mi-a istorisit o pildă – căci, dacă deschideți urechile bine s-ar putea să vă servească drept pildă – care m-a convins că a merge la școală și a  avea o brumă de inițiativă se exclud, cel puțin în România.

Cerința unui punct era prezentarea unei întîmplări petrecute într-o zi de sărbătoare. Un elev șugubăț, la 14 ani, a citit atent textul și nu a văzut pe nicăieri că i se cere descrierea unei sărbători legale, religioase, tribale sau planetare. Așa că și-a permis, cu un dram de sarcasm pe care ar trebui să-l apreciem la vîrste atît de fragede, să descrie cum ar arăta ziua plină de bucurie în care ar termina examenele. Sărbătoare, știți? Sărbătoare pentru el. Nu Sfînta Parascheva sau Ziua Pămîntului, sau 1 Decembrie. Nu. Sărbătoarea Personală a lui Gigel din Clasa a Opta,  care e atît de fericit că a scăpat de examene încît dă bairam.

Compunerea ironică a lui Gigel nu a fost însă punctată. Școala  românească nu încurajează creativitatea, imaginația, finețurile. Vrea să scrii compuneri care să se încadreze în tipare, nu care să surprindă. Închistarea celor care țin în mînă pixul roșu trebuie să se transmită, încet-încet, și asupra școlarului. Trebuie să regreți că îți merge mintea, căci Gigel nu e defel vreun tîmpit sau vreun copil-problemă – a luat notă mare la proba de matematică.

De aceea, din punctul meu de vedere, clasamentul în care Gigel are o notă mică la limba română este unul la fel de mincinos ca și ierarhia FIFA. Tot ce-mi pot dori e ca Gigel să nu își facă despre el însuși o impresie prea rea, după cum nici fotbaliștii naționalei de fotbal nu trebuie să-și facă despre ei înșiși o impresie prea bună. Uneori, clasamentele nu sînt bune decît să le dai foc și să uiți că au existat.

Uneori, clasamentele care trebuie să însemne ceva nu înseamnă, în esență, nimic.