Matematica iraţională

Pretenţiile lui Sterling sar de la 180.000 de lire pe săptămînă la 900.000. Halucinant. Un exemplu clasic în care agentul poate să-ţi facă mai mult rău decît bine

Tehnica de vînzări, aceea prin care exagerezi valoarea şi preţul unei mărfi, ţine uneori, alteori nu. Se creează buzz, lumea vorbeşte despre ceea ce ai tu de oferit, iar uneori preţurile prohibitive ajung să fie exact motivul pentru care bunul respectiv se vinde atît de scump.

În încercarea de a-l transfera pe Raheem Sterling de la eterna condamnată la meciuri egale şi trăit din amintiri – Liverpool, pentru cine mai avea vreo îndoială – la o echipă demnă de UEFA Champions League, agentul său a aruncat, aşa, o vorbă în vînt, pentru cine vrea s-o prindă. Sterling nu pleacă nici pe 900.000 de lire săptămînal. Exagerările nu folosesc uneori la nimic. De plecat, nu pleacă, de rămas, nu rămîne. Atunci ce face? Clubul, care se aştepta să mai poată discuta ceva, a sistat însă negocierile cu Sterling şi reprezentantul său într-ale negocierii, oficialii recunoscîndu-se învinşi şi derutaţi, probabil ca şi Sterling însuşi.

Povestea capătă iz de telenovelă financiară, cu uşi trîntite în nas şi gustul că uneori evadările sînt nu numai chinuitoare şi riscante, ci o pot da cu uşurinţă în circ, cu largul concurs al celor ce ar trebui să păstreze, în fapt, echilibrul şi discreţia. Sterling este povestea cu scandal a sezonului de transferuri – mereu trebuie să existe una – şi nici măcar nu sînt convinsă că merită acest tam-tam. Aşa e cu eroii mari, aceia care nu au răbdare.

Oricum, impostura (nu neapărat aplicabilă în acest caz, decît poate în privinţa agentului) şi ipocrizia se manifestă în aceste timpuri ca la ele acasă, nonşalante şi din ce în ce mai înfometate. De la tablouri geniale care conţin un punct şi o linie şi costă 50 de milioane de euro pînă la poeţi plini de pragmatism şi lipsiţi de poezie, pînă la exagerări de cazinou în care se jonglează fără noimă cu banii. Şi nimeni nu e de condamnat, căci pare că trăim dintr-o dată în universul generos în care tot ce trebuie să ai este o doză forte de tupeu efervescent. Pe care să-l foloseşti după principiul simplu, dar total improbabil într-o lume care ar mai ţine la valori şi ierarhii – cere şi ţi se va da!

Raheem Sterling are 20 de ani. Pentru el se bat, nu pînă la învineţire totuşi, cluburi ca Manchester United şi Real Madrid. E un vîrtej spumos povestea lui şi, oricum s-ar termina ea după această vară, îmi doresc ca Sterling să se ridice la înălţimea subiectului care va fi fost negocierea salariului său, mai, 2015.