Cupa cu nervi

Uneori, fotbalul nu pare a fi altceva decît o metodă ajutătoare de a înțelege Africa Cu dansurile, incidentele și gagurile sale, Cupa Africii pare o piesă de teatru prelungită. Are alte culori decît fotbalul cu care sîntem noi obișnuiți, zi […]

Uneori, fotbalul nu pare a fi altceva decît o metodă ajutătoare de a înțelege Africa

Cu dansurile, incidentele și gagurile sale, Cupa Africii pare o piesă de teatru prelungită. Are alte culori decît fotbalul cu care sîntem noi obișnuiți, zi de zi, prin Europa. Continentul negru își cheamă acasă fiii răspîndiți prin lume, care au nevoie, din cînd în cînd, de rădăcini și de simbolurile acestora. Jocul capătă atmosfera locului – e haos, e o lume vastă, dar foarte închisă. La modul trist, Cupa aceasta a Africii subliniază diferențe, dar scoate la iveală bucuria pe care numai fotbalul ți-o poate aduce acasă.

Triburile pictate pe trupuri și pe chipuri se mută în tribune. Își vor spectacolul lor și își fac spectacolul lor. Iar noi ne străduim să le înțelegem, ediție după ediție. Noi nu sîntem ca ei, iar ei nu sînt ca noi. Avem bariere bine înșurubate între lumile acestea două, deși nu ne aflăm departe unii de alții. Bariere venite din ambele direcții. Fotbalul reprezintă acea mică șansă care ne trage mai aproape. Dar apoi Cupa Africii se sfîrșește – astăzi chiar, cu finala dintre Ghana și Cote d’Ivoire – și vom uita iarăși Africa pe care nu o pătrundem, ale cărei reguli violente, supuse foametei, bolilor și sărăciei extreme ne rămîn, în restul timpului, atît de străine.

Scena cu elicopterul poliției, care a intervenit în timpul semifinalei dintre Ghana și Guineea Ecuatorială, țara gazdă, cînd ghanezii conduceau deja cu 3-0, ar face invidioase studiourile de la Hollywood. La fanii africani, revolta vine natural, nemulțumirea se manifestă imediat și brutal, cu pietre aruncate către adversari și susținătorii lor. Africa pare a nu avea timp de analize, scrisori, petiții, răzbunări ulterioare. În Africa totul se petrece acum sau nu se mai petrece niciodată. Ca și cum pentru ei timpul este mai scurt sau nu îl au deloc la dispoziție.

Ceea ce pentru noi este șocant și transformat în violență pentru alții vine firesc, de la sine înțeles. Desigur, nu numai la Cupa Africii există incidente, dar parcă acestea au cea mai însemnată doză de dramatism, parcă acestea plutesc mereu în aer, ba chiar sînt dorite și așteptate.

De aceea îndrăznesc să spun că cinefilii din noi amatori de acțiune nu privesc Cupa Africii doar pentru ce se joacă pe teren. Ci uneori pentru ce anume și cum anume se tranșează conflictele după obiceiul locului, într-un show al civilizațiilor de care ne despart nu atît de multe secole pe cît ar trebui.