Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Astra și oamenii de pe canapele

De joi seara, o mică echipă are cîțiva mici fani. Să vedem cît ne ține.

Oamenii sînt îndrăgostiți de surprize. (Mai mult femeile decît bărbații, dar aceasta este cu totul și cu totul altă discuție). Le așteaptă în secret și […]

duminică, 24 august 2014, 9:52

De joi seara, o mică echipă are cîțiva mici fani. Să vedem cît ne ține.

Oamenii sînt îndrăgostiți de surprize. (Mai mult femeile decît bărbații, dar aceasta este cu totul și cu totul altă discuție). Le așteaptă în secret și le invocă, chiar dacă uneori nu au nici cea mai vagă idee de unde vor apărea acestea. Surprizele senine provoacă entuziasm și vorbe mari, căci chimiile simțurilor își rotesc elementele și combinațiile dintre ele întru scoaterea la suprafața a adrenalinei și a serotoninei.

Meciul Astrei de la Lyon, încheiat 2-1 pentru giurgiuveni, a fost o astfel de lovitură caldă. Mai ales prin inevitabila forță a comparației, dacă urmăriseși ce se întîmplase mai devreme, în cursul aceleiași seri de joi în playoff-ul Europa League, cu Petrolul versus Dinamo Zagreb.

Pentru două persoane aflate pe o canapea dintr-un living oarecare, doi tovarăși care beau bere în fața televizorului sau un cuplu așezat la un maraton de fotbal, partida Petrolului cu croații a însemnat un bun prilej de a uita fotbalul în sine și de a vorbi între ei. Despre serviciu, vacanțele ce tocmai s-au încheiat sau despre altceva, alegeți ce subiect doriți. Poate s-au ridicat de o mie de ori, s-au foit, s-au plimbat prin casă. La meciul Astrei cu Lyon, personajele de pe canapea au tăcut. S-au depărtat unul de celălalt și au făcut ce nu făcuseră pînă atunci. Au început să se uite, cu adevărat, la ce se întîmpla ce teren. Și au încheiat ferm orice alt subiect.

Pentru că surpriza era pe cale să se producă.

În tribunele de la Lyon se aflau și vreo 20 de suporteri ai Astrei. Numai uitîndu-te la ei, simțeai oarecum împunsături de invidie fericită pentru că aveai în fața ochilor niște fani care respirau direct aerul surprizei lor.

Și te apuca așa, un drag de echipa asta, pe care ai mai văzut-o jucînd și, evident, juca bine, dar nu chiar AȘA. Pe dată, echipa de la Giurgiu își strînge o armată nesperată de fani, care se bucură sincer de puterea surprizei. Fani impulsivi și spontani, cărora, desigur, li se poate reproșa că s-au îndrăgostit conjunctural, la o primă vedere care nu a fost nicidecum prima, ci doar cea dintîi care a contat.

Chiar și așa, momentul a rămas fotografiat în mintea oamenilor de pe canapele. Cu discuțiile și tăcerile lor alternative, seara aceea a fost o poveste frumoasă din fotbal. Și de-asta și-ar dori să se repete cel puțin în retur, săptămîna care urmează. Ca să scape și ei, în sfîrșit, de povara etichetei de fani conjucturali.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

alex velicu (1 comentarii)  •  24 august 2014, 12:15

Doamna draga, va rog sa ma scuzati, mai ales ca-i si sfanta zi de duminica, dar n-aveti nici o legatura! Nici cu fotbalul, nici cu scrisul. N-am mai citit niste fraze asa de scremute si rasucite de pe vremea cand incercam sa-nteleg cam ce putea sa fie-n capatanile alora de redactasera manualul de „economie politica”, pe vremea ailalta!
Cred ca ati innebunit cu totii, acolo, la „gazeta”, nici unul dintre voi nu mai vrea sa scrie normal, toti vreti s-o faceti pe geniile neintelese, dar ajungeti la niste aberatii de se cruceste omu-n drum! Las’ ca d-ta esti cucoana, si stim cu totii cum sunt cucoanele, asa, mai simandicoase… vor ele sa se bage-n fata si-acolo unde nu le fierbe oala-minune. Dar handralaii ailalti, gen oprisan sau craciun au luat-o pe aratura grav! Vorbesc in limbi si-n dodii mai ceva ca bietul Trasne_al lui Creanga, ne povestesc ce-au mai citit ei prin reviste straine pe care nu le-nteleg, improvizeaza „stiluri”… Sa mori de ras, sau de plans!
Dar cel mai mishto mi s-a parut un sfertodoct care deunazi a scris cronica tot la pacatosul asta de meci-surpriza al Astrei; imi pare rau ca nu i-am retinut numele, cred ca ceva cu Eduard, parca. Ma rog, faza e ca omul, vrand sa sublinieze ca Astra si-a creat o multime de ocazii, a a scris urmatoarele: „un montaigne rousse de ocazii”! Cred ca o prostie mai mare si mai pretentioasa n-am citit in viata mea! Ce-avea daca zicea, mai lemnos, dar, cel putin, romaneste, „o avalansa”, „o aversa”, „un potop” etc de ocazii?
Nu, el a vrut sa ne-arate ca nu-i mai prejos decat ilustrii lui colegi ceva mai ignoranti, asa ca ne-a propus o enormitate care, in traducere libera, ar insemna: „Astra si-a creat un Montaigne(filosoful umanist francez) roscat de ocazii”. Bravos, natiune! Halal sa-ti fie!
( ca tot veni vorba de Montaigne, este filozoful care a produs o maxima teribila in limba franceza: „La betise et l’outrecuidance sont vices toujours conjoints”, un fel de „Prostul pana nu-i fudul parca nu e prost destul”! Ati putea sa va puneti cuvintele astea undeva in redactie, poate reusiti sa va reveniti…)

lord belial (6 comentarii)  •  24 august 2014, 12:15

hahahahah
eu am fost unul din oamenii aia doi de pe canapea.
bravo astra

dinu (1 comentarii)  •  24 august 2014, 13:55

astra a facut o treaba f buna si bravo lor..dar e facuta doar pe jumatate,pentru ca mai e si meciul retur unde vor intalni un Lyon extrem de frustrat si capabil sa intoarca rezultatul si implicit calificarea..bafta astra!

caria moman (1 comentarii)  •  25 august 2014, 4:03

tanti, zau asa, bateti campii cu gratie, deschideti un blog cu retete culinare si pisici, la asa ceva va pricepeti pe facebook

FYIRI (7 comentarii)  •  25 august 2014, 10:31

bravo,frumos scris…in sfarsit

dan (1 comentarii)  •  25 august 2014, 10:55

prima data cand am citit articolul nu am inteles nimic
… si a 2 oara nu l-am mai citit.

Obiectiv (4 comentarii)  •  25 august 2014, 13:27

@ Oana
Un exercitiu de imaginatie corect, plauzibil!
Totusi, parca trebuia mentionat si faptul ca invidia resimtita putea avea si o alta cauza: ca fanii respectivi au putut vizita un oras frumos si ca, astfel, au uitat, pentru cateva zile, de neajunsurile (multiple) de acasa! O.

petrolist (1 comentarii)  •  25 august 2014, 23:04

nu-mi vine sa cred „stimata doamna” ca ai putea intelege sensul comparatiei…si din ce punct de vedere:…al suporterilor! fanii Petrolului nu stau pe canepele …FANII PETROLULUI MERG PE STADION…sper ca ai un strop de bun simt sa faci diferenta intre canapea si stadion…am zis

Petrolul Forever (1 comentarii)  •  26 august 2014, 1:46

Ca tot veni vorba de fani conjuncturali… Hai Petrolu’ !!! 🙂

locka` (1 comentarii)  •  29 august 2014, 18:42

fiti siguri ca-l aveti in echipa pe gentlemanu care a calificat astra, mai luati doi rolleri de banda sau un-doi atacanti cu miza la mijloc, si jucam semifinala EUFA, fara sa respiram ! de cand DGh e in zona, echipa respira ! Ar cam trebui sa-i dedicati un articol pe prima pagina cu ce a facut in forbalul romanesc, nu spun FRF – unde golania a fost in toi !

Comentează