Rio 5

Phelps forţează timpul. Există riscul dezamăgirii după gloria supremă, dar Olimpiada braziliană ar fi cu un erou mai plină

Cel mai medaliat sportiv olimpic al tuturor timpurilor s-a hotărît să revină la antrenamente. Evident, perspectiva e largă, pentru Jocurile Olimpice […]

Phelps forţează timpul. Există riscul dezamăgirii după gloria supremă, dar Olimpiada braziliană ar fi cu un erou mai plină

Cel mai medaliat sportiv olimpic al tuturor timpurilor s-a hotărît să revină la antrenamente. Evident, perspectiva e largă, pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro din 2016, căci regii vor să se întoarcă mereu pe unde au avut cuceriri importante. La momentul Rio, americanul va avea 30 de ani împliniţi – alţii fac înaltă performanţă la înot la 17. Ar fi cea de-a cincea sa Olimpiadă – numai alţi 13 înotători, femei sau bărbaţi, au ajuns la atîtea ediţii ale Jocurilor. Evident, nici unul atît de mare ca Phelps. Care pare a se codi pe marginea alegerii între a-şi trăi viaţa în afara competiţiei şi a presiunii şi a se întoarce la ceea ce, din păcate sau din fericire, îl defineşte cel mai bine în ochii lumii. Şi, cel mai probabil, în propriii săi ochi.

Cîte din aceste reveniri conţin cu adevărat chef? Cîte sînt o recunoaştere a faptului că un sportiv cu succes total crede că nu se pricepe să facă altceva, că nu se adaptează? Cîte au la temelie credinţa că, după ce ai cucerit practic totul, poţi cîştiga ceva în plus? Mai poate lua Phelps medalii şi la Rio, peste doi ani? Probabil că da. Dar în cazul unui uriaş ca Michael Phelps, de la cîte medalii în jos va începe să miroasă a dezamăgire? Întrebări fireşti în cazul revenirii pe drumul bătut al antrenamentelor, al cronometrelor, al războaielor cu apa şi cu timpul.

Desigur, Phelps nu este în formă maximă, dar programele de antrenament şi experienţa îl pot ajuta să ajungă acolo fix pentru a intra în bazin la Rio. După doi ani de pauză, una începută exact după Jocurile Olimpice de la Londra, îşi va testa capacităţile la un concurs din Arizona. După doi ani de pauză şi după 22 de medalii obţinute la Olimpiade.

Al doilea motiv pe care Phelps l-a oferit celor care i-au adresat întrebarea „De ce?” a fost „Pentru că vreau să mă distrez”. Asta ar fi vestea cea mai bună. Un campion se întoarce la disciplina care l-a pus în fruntea cărţilor de istorie din domeniu doar în virtutea amintirilor şi a plăcerii de fi, în continuare, una cu apa.  Mulţi dintre noi, puşi în şlapii lui Michael Phelps, am fi făcut acelaşi lucru. Lucrurile familiare pendulează mereu între confort psihic şi plictis, dar, una peste alta, reîntoarcerea unui sportiv important pe cîmpul de luptă preferat ar trebui întîmpinată cu entuziasm. Ceea ce se şi întîmplă.