Haosul cel atrăgător
Parcă nu ne mai plac locurile sigure pentru a organiza mari competiții
Îmi și imaginez ședința care aprobă dosarele de candidatură pentru Cupa Mondială sau pentru Jocurile Olimpice, de orice fel ar fi ele. „Germania? Vreți să ne plictisim de […]
Parcă nu ne mai plac locurile sigure pentru a organiza mari competiții
Îmi și imaginez ședința care aprobă dosarele de candidatură pentru Cupa Mondială sau pentru Jocurile Olimpice, de orice fel ar fi ele. „Germania? Vreți să ne plictisim de moarte? Să repetăm greșeala pe care am făcut-o cu Londra? Fără nimic palpitant în afara arenelor de concurs? Fără explozii, bătăi, poliție, fără hoții, fie ele mărunte, fie ditamai tîlhăriile? Nu poate fi vorba de un eveniment important dacă nu simțim și potențialul pentru filmarea în paralel a unui blockbuster”.
Deci, Brazilia, admis pentru ambele competiții. World Cup 2014, JO 2016. Inclusiv zilele acestea, protestele stradale împotriva organizării World Cup la vară au mai făcut niște răniți. Construcția stadioanelor pe care urmează să se dispute meciurile celei mai grandioase întreceri este întîrziată, atît de întîrziată încît constituie recordul negativ din toată istoria Cupei Mondiale la capitolul indolență, lipsuri, nepotrivire. În plus, munca pe aceste arene a omorît din nou oameni, căci nimeni nu are în cap planuri de protecție și siguranță pe șantiere.
Desigur, iată că Olimpiada de la Soci a fost scutită de bombe și alte amenințări teroriste, despre care se vorbea intens înainte de începere. Ba Daghestan, ba alte regiuni gri închis din federație, ba Al Qaeda însăși erau invocate cu măiestrie apocaliptică. Și din toate posibilitățile violente nimic nu s-a întîmplat. Dar Brazilia, acolo se spun cu totul și cu totul alte povești. La nivel de infracționalitate și neputința controlării ei, la nivel de siguranță statală, la nivel de plimbare pe stradă și de întoarcere în siguranță la hotel, cu toate membrele cu care ai plecat întregi.
În Brazilia te afli în junglă în adevăratul sens al cuvîntului, în orice direcție te-ai îndrepta. În Rusia, lupta de guerrilla cu oaspeți pretențioși și fițoși ai lumii, să-i zicem, civilizate s-a dus prin intermediul dușurilor disfuncționale și a scaunelor rupte din pensiuni. S-a mai dus un strop și pe gheață, mai ales după eliminarea hocheiștilor lui Putin din turneu, cînd răzbunarea trebuia și ea să lovească undeva. S-a văzut asta în concursul individual feminin de patinaj artistic, cînd sportiva Sotnikova a luat aurul, că a vrut, că nu a vrut să-l ia, în dauna sud-coreencei Yuna Kim.
Victime de mai multe feluri. De toate felurile, de fapt. Ale violenței, ale unei economii prăbușite, dar cu ambiții de glorie falsă, ale unui arbitraj părtinitor și ale legii care prevede, nescris, partea leului. Dar parcă le prefer, zilele acestea, pe victimele de la Soci.