Dacă ești român la Jocurile Olimpice

Faptul că sportivii noştri nu fac senzaţie la Soci nu e o surpriză pentru nimeni. Desolidarizarea oficialilor însă este

Deşi poate nici asta nu ar trebui să fie. Aşa s-a întîmplat şi la Vancouver, în urmă cu patru ani. Edit […]

Faptul că sportivii noştri nu fac senzaţie la Soci nu e o surpriză pentru nimeni. Desolidarizarea oficialilor însă este

Deşi poate nici asta nu ar trebui să fie. Aşa s-a întîmplat şi la Vancouver, în urmă cu patru ani. Edit Miklos cădea atunci spectaculos la coborîre, fiind scoasă de pe pîrtie cu elicopterul şi nevizitată la spitalul canadian unde a fost internată de nimeni din delegaţie. Acum, Edit concurează pentru Ungaria. Neaşteptatul nostru cel de toate zilele se repetă, evident, ca într-un film absurd.

Comitetul Olimpic şi Sportiv Român nu-şi face iniţial planuri pentru medalii. Corect, ar fi şi mai absurd. Apoi, cînd tricolorii încep să-şi rezerve ultimele şi penultimele locuri, pămîntul se crapă silenţios între cele două tabere inamice, care, de fapt, ar trebui să fie una singură. Şefii sportului se comportă ca şi cum ar trăi, la fiecare probă, un şoc profund. De parcă nu au nici capacităţile, nici capabilităţile de a înţelege că acelea sînt locurile pe care românii merită să se plaseze, conform pregătirii, experienţei, investiţiilor şi comparaţiei cu celelalte naţiuni participante la Olimpiada de iarnă.

Dacă eşti român ai o singură şansă. Să te duci relaxat la Jocurile Olimpice de iarnă, să nu te stresezi, să te distrezi şi să vizitezi împrejurimile, în timpul liber. Cînd ai cursă, să-ţi faci cît mai bine şi mai serios treaba. În limitele tale, ele există şi asta o ştim cu toţii. Nu performanţele sportivilor din delegaţia noastră mi se par ridicole, ci reacţiile de desolidarizare, de oroare, de scîrbă aproape cu care aceştia sînt trataţi de la falsa înălţime a lojei. De parcă COSR şi federaţiile au urcat în avion nişte potenţiali campioni olimpici, iar la Soci s-au trezit, abracadabra, cu ei înlocuiţi de nişte stafii neputincioase, cu sănii nărăvaşe şi de nestăpînit şi cu beţe de schi stropite din plin cu voodoo de calitate.

Dacă eşti român şi te califici la Olimpiadă, ai fi prost să nu te duci doar pentru că ai cel mai slab timp dintre cei ajunşi acolo. Doar că atunci, aşa cum eşti, te bazezi pe cineva să-ţi facă galerie. În special pe cei care merg cu tine, în acelaşi team, şi care ar trebui să recunoască limitele, punctele slabe. Drumul comun la români se desparte însă, nu poţi conta pe bătrînii tribului, cum nu poţi conta nici pe propriile schiuri sau patine.

Dacă eşti român la Olimpiadă, fă-ţi propriul steag sub care să concurezi, decît să te certe toată lumea, toată lumea ta. Sau să nu-ţi pese, asta ar fi cealaltă soluţie.