Fetele și Turul

Aproape toate marile competiții masculine își au varianta feminină. Ciclistele vor înapoi Marea Buclă, lucru pe care l-au mai încercat și înainte.

Fetele vor să fie ca băieții. Sînt prinse de secole în trupuri mai fragile și în prejudecăți mai […]

Aproape toate marile competiții masculine își au varianta feminină. Ciclistele vor înapoi Marea Buclă, lucru pe care l-au mai încercat și înainte.

Fetele vor să fie ca băieții. Sînt prinse de secole în trupuri mai fragile și în prejudecăți mai oțelite, iar revoltele lor, categorisite drept injuste și chiar ridicole de unii sau alții, dau uneori roade neașteptate. Egalitatea sexelor nu este reală, mai ales în sport, mai ales cînd vine vorba despre popularitate și deschidere. Fotbalul, boxul, hocheiul aparțin părții masculine a lumii, deși femeile au pus pasul acolo de multă vreme. Le mai trebuie însă multă răbdare să schimbe curentul general. Știau de la bun început că va fi greu, că Million Dollar Baby trăiește doar în filme și că diferențele din ochii publicului se vor face atît la modul obiectiv, cît și la cel subiectiv.

Turul feminin al Franței a existat. S-a disputat cu sincope, în lipsa tradiției și interesului, ba în deschiderea Marii Bucle a băieților, ba undeva în luna august, după ce toată grandoarea cursei băieților se termina de mult și lumea nu mai concepea în programul său estival un alt Tour de France. Era o cursă importantă în calendarul internațional, dar nu destul de importantă. Nu avea nicidecum traseul băieților și nici vizibilitatea lor, deși vedete precum veterana Jeannie Longo au ieșit cîștigătoare.

În 2009 s-a disputat pentru ultima dată. A avut doar patru zile, adică patru etape, și s-au prezentat la start 66 de fete. Victorioasa din acel an, Emma Pooley, sugera să se reboteze competiția. Din Marea Buclă își merita fără doar și poate numele de Mica Buclă. Și de atunci nimic. Ciclistele au rămas fără Turul Franței, deși știau și ele că nu este echivalentul, ca efort și celebritate, cu concursul atît de mediatizat, controversat și, oricum, atît de aplaudat al băieților. Nu a fost o nedreptate, ci doar o conjunctură. Nu au mai fost sponsori.

Acum, Marianne Vos, o olandeză cu medalii olimpice, vrea Turul înapoi. Dar nu ca înainte. Ci vrea în mijlocul acțiunii. Ciclista i-a scris lui Christian Prudhomme, directorul Marii Bucle adevărate, să-i ceară ca femeile să fie primite, cot la cot cu bărbații, în cursa cea adevărată, nu în vreo competiție separată, care se străduiește să supraviețuiască, dar care nu a reușit această performanță în ultimii patru ani.

După 100 de ani de Tur, emanciparea vrea să poarte tricou galben și să bea șampanie în drum spre Paris într-un cadru unde egalitatea de șanse să fie noul motto. Iar se amestecă ele femeile, va spune cineva. Dar oare știu ele, de data aceasta, în ce vor să se amestece?