Normalul ca ştire

Ana Maria Brînză nu şi-a revenit. Pentru că nu a fost învinsă niciodată

Recunosc, aşteptam cu emoţie etapa de Cupă Mondială la spadă de la Saint-Maur. Era prima competiţie a Anei după weekend-ul anterior, cînd sportiva s-a expus, fără voia […]

Ana Maria Brînză nu şi-a revenit. Pentru că nu a fost învinsă niciodată

Recunosc, aşteptam cu emoţie etapa de Cupă Mondială la spadă de la Saint-Maur. Era prima competiţie a Anei după weekend-ul anterior, cînd sportiva s-a expus, fără voia ei, în afara vieţii sportive. Tentaţia de a combina cele două măşti ale unui personaj, un obicei prost şi deprins prin mimetism de la cine ştie cine, m-a făcut să-mi doresc ca Ana Brînză să cîştige competiţia din Franţa.
Ştiţi ce s-a întîmplat? Chiar a cîştigat-o.

Şi, în clipa cînd s-a întîmplat asta, nimic nu a părut mai normal. Spadasina a ajuns pe podium la aproape fiecare concurs la care a participat de la începutul sezonului pînă acum. Are felul ei de-a spune că acest lucru o reprezintă în faţa lumii, că orice altceva nu e treaba noastră, că tabloul de concurs este unicul etalon de măsurat valoarea. Că ambiţia şi constanţa nu sînt doar două amănunte minore de care mai auzim, uneori, ca de nişte clişee asociate automat efortului din sport. Că, la acelaşi sfîrşit de săptămînă şi început de primăvară, Ana Brînză a cîştigat ceva. Alături de alţii, printre care Rafael Nadal, Monica Niculescu, handbalistele de la Oltchim sau fotbaliştii de la Real Madrid. Compania este selectă, dar firească. Nu s-a tulburat, de fapt, nimic în universul acela, toate stau la locul lor, în ordinea ce le-a fost dată.

Poate că Ana a învăţat multe după ultimele zile. A învăţat multe şi nu a uitat nimic din ceea ce ştia să facă. Poate e momentul să învăţăm şi noi că umanul şi supranaturalul se întîlnesc desăvîrşit cîteodată, sub aceeaşi carapace. Uneori trebuie să ataci, alteori trebuie să te aperi, exact aşa cum se succed asalturile pe o planşă. Uneori trebuie să încasezi lovituri şi să arăţi că nu te ating, pentru că drumul tău este cu totul altul. În cazul Anei nu e vorba de rătăcire şi ridicare, pentru că ea a fost mereu acolo, tot timpul. Noi am intrat neinvitaţi şi, la Saint-Maur, sîmbătă, Ana ne-a dat afară din viaţa ei şi ne-a poftit în cel mai frumos mod în existenţa ei care ne priveşte pe toţi, aceea de scrimeră.

Nu ar surprinde pe nimeni ca tabloidele să aibă un titlu de genul : „Ana, ce dezamăgire, ai luat doar locul unu la Saint-Maur şi doar locul trei la echipe!”. Într-adevăr, nu e campioană mondială, aşa cum s-a grăbit s-o declare premierul Victor Ponta pe pagina lui de Facebook. Dar cu siguranţă se numără printre candidate, aşa, ca întotdeauna.