Very important: Parents

Părinţii sportivilor nu sînt în prim-plan. Uneori privesc din afară realizările copiilor, deşi ei sînt principalii susţinători ai acestora

La Festivalul Olimpic al Tineretului European de la Braşov, unii dintre participanţi aveau în spate o umbră care le ţinea […]

Părinţii sportivilor nu sînt în prim-plan. Uneori privesc din afară realizările copiilor, deşi ei sînt principalii susţinători ai acestora

La Festivalul Olimpic al Tineretului European de la Braşov, unii dintre participanţi aveau în spate o umbră care le ţinea pumnii strînşi. Cîte o umbră care mai căra cîte un rucsac sau care suferea cum numai umbrele o fac că nu s-au mai găsit invitaţii VIP la ceremonia de deschidere pentru ei, părinţii. Nu au mai fost, scurt pe doi. S-au terminat. S-au dus la alte persoane, mult mai importante decît mamele şi taţii.

De fapt, totul e aşa cum ar trebui să fie. Căci, în viaţa unui sportiv, familia trece cîteodată pe planul al doilea, al treilea. Stau la rînd să-l strîngă în braţe în caz de medalie, deşi au fost primii care i-au cumpărat schiuri, placă, patine şi căciuli groase, să nu-i fie fiului frig. Şi se roagă să fie vreo trei Crăciunuri pe an, căci atunci cu siguranţă va veni acasă.

Din întreaga istorie a sportului îmi vine în cap un singur exemplu de părinte care a furat lumina rampei. Este vorba de mama boxerului care a intrat în ring cu poşeta din dotarea oricărei femei, pe care a folosit-o cu îndrăzneală drept armă împotriva celui care îi snopea în bătaie odrasla.

În rest, părinţii stau în spate, să nu incomodeze, să nu jeneze. Majoritatea îşi consumă emoţiile cu decenţă şi bucurie mută – fiinţe fireşti şi apariţii de cînd lumea în vieţile copiilor. Încearcă să trăiască şi cu ideea că fiii lor, sportivii, au părinţi de împrumut, antrenorii, cu care petrec mai mult timp de-a lungul unui an de cantonamente şi competiţii decît cu ei, părinţii biologici. Puţini ne dăm seama că, de fapt, cu această idee nu se obişnuieşte nici un părinte, niciodată, oricît de mari ar fi satisfacţiile.

De multe ori, la temelia visului unui copil stau puterea şi inspiraţia unui părinte. Sportul este unul dintre deliciile vremurilor noastre care despart însă taţii de fii, punînd ziduri de călătorii şi trofee sclipitoare în mijlocul familiilor. Părinţii copiilor participanţi la FOTE ar fi vrut să stea un strop mai în faţă decît de obicei, să-şi vadă de aproape copiii defilînd. Nu neapărat pentru ţară sau pentru olimpism. Ci doar pentru ei, cei care i-au făcut. Apoi iar nu ar mai fi cerut nimic, pentru o lungă, foarte lungă perioadă de timp.