Un erou proaspăt

Îl așteptăm să apară de oriunde. Să știe scrimă, box sau lupte. Să ia medalii. Și să fie român.

Nevoia de eroi este aproape esențială la omul sofisticat al zilelor noastre. Nouă ne lipsește un erou nou-nouț care să ne […]

luni, 7 ianuarie 2013, 1:10

Îl așteptăm să apară de oriunde. Să știe scrimă, box sau lupte. Să ia medalii. Și să fie român.

Nevoia de eroi este aproape esențială la omul sofisticat al zilelor noastre. Nouă ne lipsește un erou nou-nouț care să ne resusciteze speranțele. La înot, bîrnă sau la judo. Cineva la care să nu fi visat nimeni pînă acum și care să apară din senin, să ne scuture puțin din amorțeala asta și din deșertul lăsat în urmă de ultima tură de medaliați de la Londra. Cineva necitit pînă acum, care să cîștige medalii la Europene sau Mondiale și care să ne spună că sportul românesc nu s-a oprit brutal și nesigur pe marginea sfîrșitului lumii care a fost 2012. Cineva tînăr, de bună seamă, cineva pe care să pariez, așa cum, la începutul anilor 2000, pariasem, de pildă, pe Ana Maria Brînză. Cineva talentat și îndrăzneț, care să depășească defectele sistemului care nu mai poate produce campioni, dar și propriile puncte slabe, cum ar fi lipsa de experiență și faptul că ar fi cam singurul de felul său.

Cineva răsărit peste noapte, despre care noi, jurnaliștii, spre rușinea noastră, să nu știm nimic și să alergăm ca nebunii să-i scriem povestea. Să ne ia cineva prin surprindere, cineva care să aibă acasă o floretă strălucitoare și atotputernică și moștenită, cumva, de la Zorro. Sau cineva cu pumni supărați și arcuiți așa cum trebuie într-un ring important, rezervat boxerilor amatori. În fine, cineva.

Nu îndrăznesc să îmi închipui mai departe. Mi-aș imagina o apariție proaspătă undeva, la una dintre multele ramuri ale atletismului. Dar nu, acolo e tărîmul nimănui de o vreme încoace. Asta ar fi surpriza maximă, demnă de benzi desenate. Pînă atunci, rămînem în minte cu alergarea firească și neobosită a Gabrielei Szabo, cu ciuful blond mișcîndu-se sacadat și strategic înspre trofee.

O minune, o superpoveste, asta lipsește. O siluetă verde descolăcindu-se din marea de resemnare, din lipsa de chemare a copiilor înspre sport. Cineva proaspăt despre care să vorbim fericiți și uimiți și care să ne dezamăgească tîrziu, cît se poate de tîrziu, poate niciodată. Cineva care să ne promită și să ne ofere ce a promis. Cineva lipsit de modestie, dar plin de curaj. Lipsit de fragilitate, dar plin de resurse. Un sportiv sau o sportivă cum sînt convinsă că se mai fac la noi, dar numai în ediții limitate. Doar unul. Pentru început ar fi atît de prețios!

Comentarii (10)Adaugă comentariu

E.T. (1 comentarii) • 7 ianuarie 2013, 14:51

Din pacate, democratia de piata asteapta intotdeauna resurse pe care sa le „puna in valoare” (exploateze – fara perdea).

Selectie, scoala, competitie, planificare – notiuni dragi democratiei ca sarea in ochi.

Asteptati minuni, de la cerere si oferta. Daca mai si iese democratia din perpetua criza, poate va da din nou impresia ca „cererea si oferta” functioneaza.

Acum era momentul sa ne arate ce poate!

behaitoarea_woody (3 comentarii) • 7 ianuarie 2013, 15:03

Regheton Manelistul nu-i bun?

catalin (1 comentarii) • 7 ianuarie 2013, 15:11

Tarziu dupa 90 au plecat toti sportivii,antrenorii din ce sa se mai nasca ceva!!!!Eltimele rezultate de la Olimpiada spun totul!!!!Politica si starea Romaniei se va reflecta inca 50 de ani!!!

Cosmin (5 comentarii) • 7 ianuarie 2013, 17:31

O Dusmanescu-ca toti ziaristii,de azi-,asteapta un erou nesperat:”Îl așteptăm să apară de oriunde. Să știe scrimă, box sau lupte. Să ia medalii. Și să fie român.”” Tragicomic,aproape ! Pai, in scrima avem vreo 30 de sportivi,in toata tara,la lupte nici atatia ,s-au cam desfiintat,la box am fost scosi afara din competitii (pina nu demult).La atletism nu sint concurenti,cite culoare !.De unde sa mai iasa ? Poate de la tir,de la gimnastica,de pe la canotaj.Dar ce au facut,sa ajute si dansii-ziaristii sportivi-,la scularea mortului numit sport ?.Ati auzit ceva de sport scolar,sau universitar ?.Ati auzit de vreun comentariu favorabil cind s-a facut ceva pentru un eveniment sportiv,pentru o arena ? Eu nu. Dar Tolontan a facut un serial tip Elodia,despre patinoarul brasovean,Gazeta a scris penibil despre implicarea guvernului in gala Bute,-totusi un meci de titlu mondial,la noi,si cu un roman implicat,cit despre Arena Nationala ,multe aiureli s-au spus,ca si despre cum s-ar bate sportivele la gimnastica.In Romania s-a inaugurat ,recent -pe un stadion de atletism-o pista sintetica,noua, doar pentru atletism,nu am citit niciunde nici o stire. Eroii nu apar din neant.Suprasaturatia cu eroi tip Becali @ Steaua este deja constatata.Semeni vant,culegi furtuna !.Fara o alta aplecare asupra sportului,acesta se va sufoca si asa spuneti (unii colegi),ca sportivii mari au mentalitate de „exceptat”. Iar ziaristii sportivi,care promoveaza scandalul cu orice pret,sau Steaua ,la Maxim,in curand nu vor mai avea nici subiecte,nici audienta. De unde eroi,doamna ?Provesorii dispar,daca nu sint copii,arenele ,daca nu sint sportivi etc,doar unii ziaristi sportivi,mai asteapta minuni,fara sa faca nimic.Ce va fi ,doamna ?

ovidiu_3003 (166 comentarii) • 7 ianuarie 2013, 19:37

Articol excelent …Copii talentati avem …O sa apara si un sportiv deosebit …

GENU (24 comentarii) • 7 ianuarie 2013, 22:26

Daca stiti de gluma, articolul Dvs seamana cu …un anunt matrimonial. Va urez succes!

Perken (1 comentarii) • 8 ianuarie 2013, 1:37

“În pomi, piersici cât dovlecii”
“în grâu, spice cât cocoşii”
Cam asta dorim noi :))

GENU (24 comentarii) • 8 ianuarie 2013, 9:39

Acum, vorbind serios. Exista o carte minunata numita „Modelul”. De Siegfried Lenz. Trei profesori de literatura, in Germania postbelica,-Lenz e din generatia „copiilor razboiului”, la fel ca si Gunther Grass-, trebuie sa gaseasca un erou de manual. La propriu. Demers metodologic incurcat-autorul mai fixeaza si biografiile dascalilor, care aveau fiecare minusurile lor. Nu erau vazuti ca niste modele de catre cei din preajma-copii, iubiti, apropiati. Peste toate mai era si rana aceea imensa a unei tari subjugata pana la sinucidere de un „model” national.
Lucrurile se inchegau greu, dupa ce miturile fusesera pulverizate de propaganda si de vremuri-Siegfried, Wagner, Luther, Strauss, etc. Ce mai ramanea de valorizat, asta era problema. Solutia a venit simplu si reconfortant-omul simplu si gestul sau anonim, care poate schimba ceva in jur. La nivelul sau.
Dar o viata imbogatita simbolic face mai mult decat sfortarea supraomeneasca. Care devine inumana. In locul mitului s-a pus exemplul viu, dar fara chip. Un gest. La fel ca cel al ciobanasului roman din anii ’50, care, undeva prin coclaurii montani, dupa ce manca lasa un bulz de mamaliga pe vreun trunchi taiat. Isi facea crucea si pleca cu Dumnezeu. Sau ca acel acatist al ofiterului sovietic ce mai pastrase undeva intr-un ungher al sufletului radacinile credintei. Dupa ce-si alunga si pedepseste soldatii pangaritori din biserica manastirii Agapia, pictata de Grigorescu, scrie simplu pe un petec de hartie-„Rugati-va pentru fratele Alexandru”.
Revenind la oile noastre cauzale. Sunt atatea modele intre noi, incat trebuie doar sa intinzi mana sa le culegi. Cand i-a fost luat ultima oara un interviu lui Leon Rotman, deschizatorul de drum al asa numitei „flotile de aur”, cu Patzaichin si ceilalti? Undeva printr-un cartier al Bucurestiului am vazut ca-si traieste senectutea in saracie si nevoi ultimul supravietuitor al Rapidului fotbalistic interbelic-Ion Costea.
Stiti, la ce bun sa mai asteptam vreun erou daca pe cei de langa noi ii tratam mizerabil? La noi se vorbeste frumos despre ei numai prin carciumi si postmortem. Cat ei traiesc, complexele noastre de inferioritate,- matrice nationala-, le dau numai suturi in fund. Ma insel? Tare mult as vrea si eu asta!

Cinezan Vladimir (8 comentarii) • 8 ianuarie 2013, 10:18

Eroii ni-i facem noi, îi creștem, îi educăm să prețuiască efortul, oricare ar fi acesta, le asigurăm condiții să crească pe grafica năiestriei și să rămână modești și harnici. Din păcate, Școlile sportive dau cu tifla sporturilor individuale și le taxează cu indiferență pe cele de echipă, profesorii de educație fizică se luptă cu morile de vând mânate de programa școlară șchiopătândă și de indiferența părinților, iar mai marii nației n-au de gând să ofere tinerilor un minister care să ia sportul de la zero și acolo să planteze viitori campioni. Mulți se vor ofusca la citirea acestui articol ( dacă cineva îl va citi ) și, desigur, doamnă, mulți dintre puținii care se simt vinovați de situație deja vă dușmănesc(u)!