Dragă Mario Balotelli,

(Scrisoare de la un suporter îngrijorat)

Salutare! Nu ştiu dacă rîndurile mele te vor găsi în Anglia sau în Italia, acolo unde te-ai năpustit glonţ după ce Mancini te-a schimbat, în meciul împotriva lui Sunderland de sîmbătă. Te-ai supărat că […]

(Scrisoare de la un suporter îngrijorat)

Salutare! Nu ştiu dacă rîndurile mele te vor găsi în Anglia sau în Italia, acolo unde te-ai năpustit glonţ după ce Mancini te-a schimbat, în meciul împotriva lui Sunderland de sîmbătă. Te-ai supărat că te-a scos de pe teren. Ce mare lucru, mai ales că te-a înlocuit cu Aguero, nu cu vreun neica nimeni? Pentru asta şi doar pentru asta să te urci în avion şi să zbori acasă mi se pare puţin deplasat.

Aşa că m-am hotărît să-ţi scriu, ezit de cîtva timp, pentru că habar nu aveam cum vei reacţiona. Probabil că aveam o bănuială, de vreme ce totuşi nu ţi-am scris.

Mi-am luat inima în dinţi şi, cu riscul că mă vei înjura sau îmi vei aprinde cîteva artificii în sufragerie, am ţinut să-ţi spun că aşa nu se mai poate. Poate ai nevoie de cineva care să-ţi dea o pereche de palme şi să-ţi spună, cu toată sinceritatea, că habar nu ai ce fotbalist mare eşti. Cineva care să-ţi scuture cu putere echipamentul de la City şi să-l scoată de pe acolo, mai cu vorbă bună, mai cu ameninţările, pe Peter Pan. Mărturisesc însă că nu am nici cea mai vagă idee cine s-ar încumeta să facă un lucru atît de imprudent. Fără să dramatizez, aş îndrăzni să spun că nu există pe pămînt persoana căreia să-i pese suficient de tine.

Sau a existat şi ai reuşit să-i dai foc la maşină sau ceva de genul acesta.

Mă uitam zilele trecute şi la Mourinho, pe care l-ai scos din minţi pe cînd eraţi amîndoi la Inter. Pentru asta, sincer, te felicit. Îţi povestea tîmpeniile făcute şi se vedea în ochii lui relaxarea, chiar fericirea omului, a antrenorului, care a scăpat de tine. Vorbea despre tine cu amuzament şi admiraţie, dar acelea pe care le simţi la modul îndepărtat, cum ne amintim despre lucrurile pe jumătate enervante, pe jumătate haioase. Care acum ne amuză, dar care atunci ne scoteau din minţi.Se ghicea în ochii şi în vorba lui Mourinho că se bucura că te-a pasat altcuiva, altui ghinionist. Că îi stăteai în gît. Ca un os de peşte. Ar fi păcat, nu ştiu dacă asta vrei să rămîi pentru fotbal, un os de peşte.

Cinstit vorbind, probabil că nu aş fi fanul tău dacă nu ai fi atît de descreierat. Dar gata, e momentul să te întrebi ce vrei să te faci cînd vei creşte mare. Dacă răspunsul tau este „fotbalist”, cred că eşti pe drumul cel bun. Îţi mai lipseşte doar un strop să ajungi acolo.

Cred că trebuie să te iei mai mult în serios. Sau poate mai puţin.