Laboratorul firesc al absurdului

La Federaţia Româna de Box are loc din nou main-eventul confuziei.

Nimeni nu mai știe cu precizie ce ar trebui să se întîmple la Federația Română de Box pentru ca lucrurile să arate și să se simtă, în sfîrșit, normal. […]

La Federaţia Româna de Box are loc din nou main-eventul confuziei.

Nimeni nu mai știe cu precizie ce ar trebui să se întîmple la Federația Română de Box pentru ca lucrurile să arate și să se simtă, în sfîrșit, normal. Sau măcar aproape normal. Totul pare acolo la fel de nesigur și de instabil precum laboratorul unui puști psihopat, care a dus în secret, în subsolul casei părintești, substanțe testate pe animale și pahare Berzelius. Și care, periodic, produce cîte un experiment ce zguduie puțin lumea, dar mai mult o face să rîdă și să se închine ironic, ca în faţa oricărui fenomen complex prin inutilitate sa și dureros prin comparația cu trecutul oarecum glorios al boxului românesc.

Jocul de-a alegerile, avem, ba nu, nu avem alegeri, AIBA zice că da, AIBA zice că nu sau, de fapt, habar nu avem ce spune și ce vrea AIBA, sau dacă vrea ceva, sau dacă noi mai vrem ceva, toate acestea li se potrivesc de minune oamenilor din boxul nostru de astăzi. Mai țineți minte zilele în care România se prezenta la Jocurile Olimpice cu cîte un pugilist la fiecare dintre cele 10 categorii? Cred că nici măcar ei nu le mai țin minte. Par desprinse dintr-o epocă paralelă, cînd încă nu apucase să se strice nimic. Iar acum, cele stricate par iremediabile, împotmolite, rătăcite. Întru salvarea federației de box și a sportivilor săi mai stă în picioare doar teoria simplă și simplistă, care spune că nu are cum să plouă, chiar așa, la nesfîrșit.

Forul internațional a somat FRB să organizeze alegeri pînă pe 30 septembrie. Alegeri la care trebuia să ia parte un oficial AIBA, pentru a le superviza. AIBA a anunțat însă că nu mai vine nimeni. Oricine pe lumea asta are lucruri mai bune de făcut decît să-și piardă un weekend printre nişte oameni care se complimentează cu termeni de genul ”interlopi”, „maimuțoi”, „bețivi”. Speranța că, dacă pleacă Rudel Obreja de la șefia federației, totul se va aranja și se va vindeca miraculos s-a dovedit a fi una falsă și ridicolă.

Mai mult decît atît, numărul federațiilor unde haosul își face leagăn și cămin primitor pare în creștere. Dintre ele, boxul este cea mai importantă. Restul sînt mai mici și mai puțin aducătoare de medalii pentru sportul românesc. Privind ironic situația, din afară se vede că acestea sînt cele asortate și potrivite lipsei generale de performanță, nu cele care încă merg înainte și-și continuă misiunea, și așa dificilă, cu seriozitate.

Iar FR Box este acel caz din desene animate cînd personajul se execută singur prin KO și apoi se prăvălește la podea, cu un roi de stele verzi și musculiţe aiurite deasupra capului.