Sentinţele zilei
Cred că pe Lance Armstrong îl doare mai tare sentinţa primită azi decât pe criminalul Anders Breivik
Un erou controversat al lumii noastre a îngropat azi 7 titluri în Turul Franţei. Cuvîntul „dopaj” va atîrna întotdeauna deasupra capului său, […]
Cred că pe Lance Armstrong îl doare mai tare sentinţa primită azi decât pe criminalul Anders Breivik
Un erou controversat al lumii noastre a îngropat azi 7 titluri în Turul Franţei. Cuvîntul „dopaj” va atîrna întotdeauna deasupra capului său, indiferent de ce va avea chef istoria sportivă să ascundă sau să verse la suprafaţă. Unii vor zice că a aruncat cu prea mare lejeritate pe fereastră amintirile sale de pe şa, prea uşor s-a dat jos de pe un soclu. Cine ştie adevărul? Probabil 3-4 oameni.
A renunţat la luptă? Poate. Ştie el de ce. Şi-a asumat sentinţa. Indiferent de poveste, acum e linişte. Sistemul a învins. Dopajul e deja mai mult decît o chestiune de carne, vene şi sînge, este o mică luptă de guerrilla, care în insistenţa ei te poate ucide, la o adică. La modul plastic.
În alt colţ de lume, un criminal şi-a primit şi el azi sentinţa. Anders Breivik, norvegianul care anul trecut a împuşcat cu sînge rece 77 de oameni. Va sta 21 de ani în închisoare. Adică aproximativ 3 luni pentru fiecare individ care, dacă există o lume de apoi, acum stă şi se tot întreabă ce i s-a întîmplat. Breivik a fost declarat sănătos la cap. A salutat judecătorii în stil nazist.
Pot să pun pariu că pe Armstrong, iubit de unii şi detestat de alţii din cauza suspiciunii eterne, îl doare mai mult sentinţa sa. Cred că e supărat. Dar o să-i treacă, sub soarele fierbinte al Texasului. La Breivik nici măcar nu există suspiciuni. Nu e supărat deloc. Şi nici nu o să-i treacă niciodată, în îngheţul nordic.
Bolile, dependenţele, greşelile şi masacrele sînt mereu diferite. Pedepsele sînt însă de multe ori inversate.