Zombie cu obstacole

Atletismul românesc face ce face şi scoate o surpriză o dată la patru ani, de Olimpiadă. O surpriză sau măcar o speranţă

Ancuța Bobocel aleargă de ani buni cursa de 3.000 metri obstacole. Sîmbătă, la etapa de Diamond League de […]

Atletismul românesc face ce face şi scoate o surpriză o dată la patru ani, de Olimpiadă. O surpriză sau măcar o speranţă

Ancuța Bobocel aleargă de ani buni cursa de 3.000 metri obstacole. Sîmbătă, la etapa de Diamond League de la Londra, a și cîștigat-o. Așa ceva nu s-a mai pomenit de multă vreme, cuvintele „atlet”, „român” și „victorie” în aceeași propoziție sau frază. Acest sport a părut că, după ce și-a trăit utima sclipire de glorie constantă alături de Gabriela Szabo, a coborît apoi cît a putut de mult. Nu a mai oferit promisiuni și emoții, a murit încet-încet aproape de tot, palpitînd din cînd în cînd, făcîndu-ne să înviem amintiri și speranțe. A murit lent.

Dar nu de tot.

Căci deja se instaurează o regulă fericită. La Atena, la Jocurile Olimpice din 2004, pe lîngă argintul la triplusalt al lui Marian Oprea și cel al Ionelei Tîrlea la 400 metri garduri, așteptate și prețuite ca atare, venea și o medalie oarecum de nicăieri. Bronzul acela la 1.500 de metri doare acum îngrozitor, pentru că ea a rămas, iar fata care a cîștigat-o a plecat fără să-i ceară nimeni. Maria Cioncan a fost surpriza Olimpiadei ateniene, stingîndu-se apoi în accidentul de mașină care a scos de pe pistă o viață și, poate, alte medalii.

La Beijing, cu patru ani în urmă, cursa de maraton se încheia, într-o bună dimineață, cu triumful Constantinei Diță. Un aur venit de nicăieri, și poate pentru acest lucru cu atît mai valoros și mai încîntător. 42,195 de kilometri înghițiți în căldură și praf și, la capăt, cîștigătoarea – o româncă în vîrstă de 38 de ani la momentul victoriei. Toate elemente extreme, reunite providențial pe tricolor. Cea mai neașteptată medalie în proba rezistenței și a durerii din atletism.

Paulo Coelho (știu, știu, un scriitor ușurel, comercial, de ignorat, de necitit) spunea că un lucru care se întîmplă o dată nu e necesar să se repete. Dar un lucru care s-a întîmplat deja de două ori se va întîmpla cu siguranță și a treia oară. Mi-ar plăcea să văd aplicată filosofia lejeră a brazilianului la probele de atletism de la Oimpiada britanică, în dreptul României. Încă o surpriză care să bucure o seară fierbinte, pe axa Londra-București. Încă un erou neprogramat nu o să strice nimănui, niciodată. Eroi necunoscuți dintr-un sport pe trei sferturi zombie.

Așa că aleargă, Ancuța! Aleargă cît poți, chiar dacă tu alergi cursa aceea de 3.000 de metri, cu multe obstacole!