Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Istoria viitorului

Nu-i exclus ca tot ce are sportul mai bun să nu fi venit încă

Recordurile sportive moderne se ţin de-abia din 1850. Cineva care rîde ironic de pe altă planetă ar spune, desigur, că ne aflăm de-abia la început. Nici […]

luni, 10 octombrie 2011, 11:39

Nu-i exclus ca tot ce are sportul mai bun să nu fi venit încă

Recordurile sportive moderne se ţin de-abia din 1850. Cineva care rîde ironic de pe altă planetă ar spune, desigur, că ne aflăm de-abia la început. Nici 200 de ani de istorie, după carte, praf de puşcă, vrăjitoare, parfum. Pînă şi locomotiva e mai veche decît sportul zilelor noastre. Cine mai ţine minte vreun jucător de Shrovetide football de la 1600? Cu siguranţă a existat o vedetă a acestui sport violent (citesc şi eu, căci nu am de unde să ştiu, nu am văzut un meci de Shrovetide footbal), dar noi nu o cunoaştem. Care sînt şansele ca, peste 500 de ani, Cristiano Ronaldo să devină doar două cuvinte rămase amintire dintr-o disciplină aproape antică? Iar Michael Phelps să fie dat uitării cu ajutorul unor mici amfibii ghidate prin apă prin comunicare telepatică?

Sau care sînt şansele ca toate acestea să crească şi să se dezvolte monstruos de minunat, transformîndu-se în variante nevisate ale celor de azi? Ne bucurăm de execuţii minunate pe terenul de fotbal, cînd fotbalul este abia la început. Numărăm goluri, selecţii la echipele naţionale, iar toate acestea ar putea deveni, peste cîteva secole, ilare.

Îl privim cu mirare pe Usain Bolt şi ne întrebăm cît mai poate scădea recordul său la suta de metri. Acum e 9,58 şi însuşi atletul spune că, după părerea lui, nici un corp uman nu poate coborî sub 9,4. Jesse Owens, Carl Lewis, Michael Jordan, Nadia Comăneci. Se vor preschimba ei într-o bună zi în Legendele Olimpului versiunea 2.0, pentru a fi acoperiţi de nişte supraoameni, supervedete, sportivii viitorului?

Ne înfioară You’ll Never Walk Alone sau galeriile sud-americane, cu tumultul şi viaţa din ele. Din partea noastră de lume nu ne-ar deranja însă foarte mult dacă ar dispărea, deja, baseball-ul sau fotbalul american. Indiferent de amănunte, am frica aceasta inutilă şi egoistă că noi, cei care vedem azi Naţional Arena ca pe o mică minune autohtonă, cei care azi îl adorăm, încă, pe Maradona sau îl admirăm, oarecum ferit, pe Tyson, nu am văzut nici 5 la sută din ce poate însemna sportul. Şi nici nu o să vedem vreodată, căci Timpul va şterge recordurile vechi, aşa cum ne va şterge şi pe noi.

Poate de aceea, acum, că Steve Jobs a murit, aştept să se nască geniul care să reinventeze alergatul prin livezi, înotul în Dunăre, vorbitul faţă în faţă cu cineva drag şi somnul sub cerul liber, cu licurici autentici ca nişte butoane mititele pe sacul de dormit.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

george (13 comentarii)  •  10 octombrie 2011, 12:49

chiar daca performantele vor fi mereu imbunatatite, sportivii mari vor ramane in istorie pentru ca oamenilor le place sa-si aduca aminte. sunt multi care spun ca maradona e mai mare decat messi, altora si maradona li se pare prea mainstream si atunci spun ca pele, altii stiu ca si de pele a auzit toata lumea si atunci merg la puskas sau di stefano. si vorbim de oameni de 25 de ani, care au vazut 2 goluri ale lui pele. cum spune lumea acum ca nu mai e acelasi lucru atletismul, ca ce rivalitate era intre lewis si… la fel o sa se zica peste 50 de ani, cand recordul la suta va fi 8,73 , ca ce nebun frumos era bolt.

al owairan (1 comentarii)  •  10 octombrie 2011, 15:20

Voi fi tinut minte!

jobs (2 comentarii)  •  10 octombrie 2011, 15:58

sa mai vorbim si de altele, ca de morti m-am plictisit. mai intai jobs, acum amaratul asta de american. progresele atletice ale omenirii mi se par deja minciuni bazate pe chimicale si echipamente. probabil in vreo 50 de ani cu noii adidasi de la puma vom face curse cu cei 25 de gheparzi ramasi prin gradinile zoo din orasele mari.

marius (12 comentarii)  •  10 octombrie 2011, 16:05

in orasele mari, lemurii umbla la liber.

jobs (2 comentarii)  •  10 octombrie 2011, 16:05

George te-am mai vazut postand pe aici…esti cumva fan Barca? te tradeaza in comentarii afinitatea pentru Messi & Co! Ce pacat ca nu a mai venit la Bucuresti sa il vedem si noi live pe cel mai mare fotbalist din istorie!

Imi cumparasem bilete foarte aproape de teren…dar poate vin la anul…cine stie…

george (13 comentarii)  •  10 octombrie 2011, 16:22

sunt un mare fan al fotbalului spectacol. la fel cum imi place barca, imi place si liverpool, da’ e pacat de ei ca in ultimii ani sunt tandari, desculti, vaimama. da’ daca vin la bucuresti, ma duc. da-mi iau in ringul 2, ca e mai ieftin si se vede mai bine tactica.

radu (9 comentarii)  •  11 octombrie 2011, 11:57

va veni o vreme cand recordurile vor deveni fotografii. vor putea fi comentate dar niciodata doborate!!!

in 120 de ani … OINA a devenit muzeu. toate sporturile vor fi influentate de numarul de spectatori din tribune. SUMO devine la randul lui muzeu.

:)) … foarte tare articolul … pe vremuri mancam dulciuri, macam orice cu orice fel de zahar, nu aveam mobile, tineam cheile de gat, beam apa dupa fotbal de la orice fel de cismea, alergam toata ziua fara sa stie nimeni nimic despre noi … si am ajuns fotografiile propriilor noastre amintiri. cand lumea face sport SPORTUL EXISTA. cand lumea traieste peste 80 % din timp pe computer SPORTUL NU MAI ESTE decat muzeu. :))

Reddog (1 comentarii)  •  11 octombrie 2011, 14:46

http://www.erepublik.com/en/referrer/Reddog+Raul ajutati Romania sa fie iar o putere pe plan politic si economic in acest simulator virtual macar aici sa dominam lumea !!!!! Coneect cu facebook!!!!!!!!!

Cip (2 comentarii)  •  12 octombrie 2011, 18:41

Pentru început, aș dori să vă spun că mai cred în sport. Nu în cel alăturat unei viziuni hilare, braț la braț cu mâncarea bio, ecologia și alte mici bazaconii ”dacă vrem să trăim mai mult” sau ”să prevenim cancerul” etc., destinate a abate atenția de la ce se întâmplă de fapt. Cred și văd oameni care mai fac sport de plăcere, nu pentru a face parte dintr-un șablon. Da ! Încă există acei oameni. Poate că unii îi privesc așa cum privesc un sălbatic, dar aceasta se cheamă viața reală. Totul a început acum cinci ani. Mi-am luat calculator, ajunsesem la facultate în București și începeam un nou capitol al vieții mele. Dar, după trei luni, mi-am impus să nu mai stau peste două ore în fața monitorului, să rămân la vechiul meu Nokia și mp3, să continui să discut cu oamenii față în față. Eram curios cum părinții mei și o parte din prietenii mei mai mari cu cel puțin zece ani se descurcă mult mai bine la negocieri de contracte, cum își găsesc mult mai repede cuvintele într-o discuție pe viu. Așa am părăsit zona în care mă îndreptam și am acum o altă abordare față de viață, nu sunt trist fără motiv, mă plimb mult cu cortul și nu îmi ”poke” prietenii pe facebook dacă vreau să-i scot în oraș.
În altă ordine de idei, vreau să mulțumesc echipei editoriale pentru curajul de a vă accepta printre ei.
Pas cu pas, dați la o parte praful care se așeza peste gazetăria sportivă autentică. Dumneavoastră și domnului Cătălin Oprișan vă mulțumesc pentru că propuneți un alt tip de jurnalist. Poate că ne-am plictisit de această mașinărie de făcut bani numită fotbal. Poate că vrem să citim nu de dragul de a avea subiect de bârfă, ci de a reflecta la idei pe care le propune el, gazetarul de sport, cel care gândește, nu umple cu mizerie și ajunge să se confunde cu aceasta. O dată cu apariția sportului în contemporaneitate, o dată cu apariția competițiilor naționale, a campionatelor europene, mondiale și a versiunii moderne a olimpiadelor, a apărut și specia de scriitor denumită jurnalist sportiv. În tumultul războiului rece cronicarii sportivi apărau doctrinele statului în care își făceau meseria. Dar unii, ca domnul Tudor Chirila, spărgeau tiparele și încântau cu prospețimea și originalitatea penei lor. Și asta se întâmplă când meseria este de fapt pasiune. Astfel, prezentul, inundat de consumism, tehnologie și meschin, este traversat prin idei umane, firești. Nimic forțat, nimic nenatural. Iar gazetarul ocupat cu fotbalul, în cea mai mare parte, a apărut ca reacție la explozia cifrelor contabile din bilanțul financiar al competitiilor de profil.
Felicitări pentru neînchistarea în tipare și pentru libertatea de a vă pune și a ne pune întrebări legate de sport.
P.S.: Sportul 3.0 va fi întoarcerea la plăcerea de a face sport, la joc și joacă. Mai avem cel mult un secol până atunci.

danm (6 comentarii)  •  13 octombrie 2011, 23:18

Bravo Oana! Felicitări pentru articol

Alex (1 comentarii)  •  14 octombrie 2011, 6:08

Felicitari Oana!
Un articol jos palaria.

Bogdan B. (2 comentarii)  •  14 octombrie 2011, 17:47

De ce sa ne temem ca marii sportivi de azi si de ieri vor fi uitati? Daca exista oameni (multi, putini, nu asta conteaza) care stiu cine a fost Milon din Crotona, cel mai mare atlet al antichitatii – 6 victorii la Jocurile Olimpice, 9 la Jocurile Nemeene, 10 la Jocurile Istmice, 6 la Jocurile Pitianice – care a trait acum 2.500 de ani, in mod sigur putem spera ca in viitorul indepartat, cu metode mult mai perfectionate de stocare a informatiei, se vor pastra numele unor Ivan Patzaichin, Iolanda Balas, Angelica Rozeanu, Gheorghe Gruia, Nadia Comaneci, Nicolae Linca, Vasile Dâba, Corneliu Oros si multi, foarte multi altii, mediatizati in zilele noastre infinit mai putin decat merita…

adrian valeanu (3 comentarii)  •  15 octombrie 2011, 7:29

Sarut mana, super articolul tau.
Am fost coleg de birou la UCECOM cu nea Sandu, nu mai stiu nimic de dansul, ti-as ramane recunoscator daca mi-ai spune cate ceva.
Inca o data felicitari pt tot ceea ce faci in gazetarie si multa multa bafta.

Comentează