Tudor Gheorghe şi fotbalul românesc

Tudor Gheorghe a acordat ieri un interviu Gazetei, în care, printre altele, a dezvăluit şi o întîmplare mai puţin obişnuită.

„Să-ţi povestesc ceva. În trecut, am avut un spectacol la Hunedoara. La final, un domn m-a invitat la el acasă. […]

Tudor Gheorghe a acordat ieri un interviu Gazetei, în care, printre altele, a dezvăluit şi o întîmplare mai puţin obişnuită.

„Să-ţi povestesc ceva. În trecut, am avut un spectacol la Hunedoara. La final, un domn m-a invitat la el acasă. Mie mi-a pus în faţă o sticlă de whisky, el avea o sticlă de lapte. Cît timp eu am băut două păhărele de whisky, iar el o jumătate de sticlă de lapte, am stat de vorbă. Numele lui era Mircea Lucescu. Asta înseamnă seriozitate!”

Cum ar fi sunat povestea lui Tudor Gheorghe, în alte circumstanţe şi mai aproape de zilele noastre!?

• „Să-ţi povestesc ceva. În trecut, am avut spectacol la Braşov. La final, un domn m-a invitat la el acasă. Mie mi-a pus în faţă o sticlă de whisky, iar el şi-a pus trei, plus o navetă de bere şi cîteva „Fete-n iarbă”. Cît timp eu am băut două păharele de whisky, el a ras tot, inclusiv sticla mea. De vorbit a vorbit doar el, pentru că eu m-am blocat. Numele lui era Gabriel Tamaş şi locuia într-un bar.”

• „Să-ţi povestesc ceva. În trecut, am avut spectacol la Bucureşti. La final, un domn m-a invitat la el acasă şi mi-a pus în faţă o sticlă de apă, brenduită cu RIN.  Cît timp am băut eu doua pahare, el mi-a prezentat un plan grandios. Investiţia totală? 200 de RON. Apoi a început să se joace cu nişte maşinute p-acolo. Numele lui era Ionuţ Negoiţă şi avea şi un trenuleţ!”

• „Să-ţi povestesc ceva. În trecut, am avut spectacol la Bucureşti. La final, un domn m-a invitat la el acasă. Mie mi-a pus în faţă un Johnnie Walker, la pet, iar el şi-a schimbat cămaşa – una înflorată, ţipătoare, aşa – cu o helancă neagră, lucioasă, pe gît. Cît timp eu am băut două păhărele, el mi-a arătat brăţările, ghiulurile, parfumurile, pantofii şi toate costumele lui, „numai Armani, şerifu”, ca să-l citez. Am crezut că vomit. Numele lui era Nicolae Cristescu. Asta se numeste masonerism”

• „Să-ţi povestesc ceva. În trecut, am avut spectacol la Galaţi. La final, un domn m-a invitat la el acasă. A pus o sticlă de lapte pe masă, după care mi-a zis că e cel mai tare manager din Europa, că-n ţară n-are rival şi că poate să ude şi canapeaua, la o adică. Apoi s-a pupat într-o oglindă şi şi-a dat autograf pe un poster cu el. N-am zis nimic, că p-ăştia nu e bine să-i superi. Numele lui era Mihai Stoica.”

• „Să-ţi povestesc ceva. În trecut, am avut spectacol la Bucureşti. La final, un domn m-a invitat la el acasă. A pus o sticlă de whisky pe masă, a orientat pachetul de ţigări spre mine, apoi a adus cărţile şi cutia de table. Cît timp am băut eu două păharele, el mi-a luat şi banii, şi pardesiul, şi butonii, şi ceasul, şi cobza, şi tot! Îi intrau numai roială şi 6-6. Numele lui era Victor Piţurcă. Acum o să mă conving dacă zarurile erau măsluite, pentru că dacă n-au fost, ne calificăm sigur” 😉