Puneţi-l pe Pintilii în fruntea Jandarmeriei!

A fost o seară în care adevăratul şef al forţelor de ordine a fost Pintilii. Băiatul din Ruginoasa care după ghiuleaua spre vinclu s-a dus şi i-a ascultat cu urechea pe unguri. Aşa, bărbăteşte şi neaoş, cu faţa lui de […]

A fost o seară în care adevăratul şef al forţelor de ordine a fost Pintilii. Băiatul din Ruginoasa care după ghiuleaua spre vinclu s-a dus şi i-a ascultat cu urechea pe unguri. Aşa, bărbăteşte şi neaoş, cu faţa lui de antivedetă şi gesturile simple de muncitor disciplinat. Pintilii a fost tatăl BGS-ului şi părintele Jandarmeriei Române.

În rest, ar trebui să fim fericiţi pentru 3-0 şi să ne fie ruşine. În acelaşi timp.

Ne-au umilit „parte-n parte”

Au fost 1.000 de poliţişti, 1.000 de jandarmi şi aproape 1.000 de lucrători BGS. De partea cealaltă, veniţi cu trenul sau cu maşinile, vreo 3.000 de unguri.

Adică trei mii de presupuşi profesionişti în prevenirea şi stingerea conflictelor şi trei mii de unguri veniţi să facă mizerie, scandal şi pagube. Rezultatul? Ne-au vandalizat Centrul Istoric, au creat panică şi violenţă în Gara de Nord, au făcut ce-au vrut pe Arena Naţională. Dobitoci în tricouri mulate, cu maximum trei meciuri urmărite cap-coadă în ultimul an, vomitînd în pauzele dintre pumni şi ţipete.

Aşteptăm Tibetul

Dacă veneau 10.000, trebuia sa ieşim fiecare la uşi, să le dăm femeile şi să le predăm cheile casei. În faţa a 10.000 de interlopi, indiferent de ţara care i-a scuipat pe harta urii, organizatorii şi minunatele forţe de ordine ne-au demonstrat că trebuie să ne predăm.

În ziua în care am demonstrat că mai reprezentăm ceva în fotbal, am înţeles că putem fi cuceriţi, la propriu, şi de o ceată de călugări tibetani care se încruntă la intrarea dinspre Glina.

Aceleaşi forţe, cu două feţe

Jandarmii şi BGS au fost de nenumărate ori smardoii aroganţi ai ţării lu’ peşte prăjit. Cu presa, cu galeriile echipelor româneşti, cu manifestanţi ai diferitelor cauze. Cu noi, pulimea crescută cu frica-n cocoaşă şi creierele modelate sub izbitură de pulan.

Cînd au venit trei mii de maghiari, adică jumătate de peluză, aruncînd cu sticle, înjurînd şi scuipînd, ne-a lovit europenismul şi cufureala civilizatoare.

De ce i-aţi mai transportat spre stadion, de la Gară?

De ce nu i-aţi ridicat ca pe băieţii de la blogul de cultură, în Piaţa Universităţii, acum ceva vreme?

De ce i-aţi mai lăsat să intre în stadion?

Ţara noastră

Da, sîntem ţara în care copiii ne sînt mîncaţi de cîini. Da, am înţeles şi ieri asta, încă o dată.

Sîntem ţara în care la înmormîntarea interlopului minoritar Caiac vin mai mulţi craioveni decît la înmormîntarea căpitanului legendar Ştefănescu.

Şi ţara în care ne-am obişnuit cu cefele transpirate ale unor băieţi cît casa care păzesc măreţul Cotroceni, pleznind de lene şi inutilitate. Ne-am obişnuit cu delegaţiile demnitarilor, cu girofar şi escorte luxoase, în care se-ndeasă gărzi de corp. Şi în care trebuie să ne obişnuim că 10.000 de intruşi beţi, veniţi la ceas de seară, ne pot umili.

Prost e cine crede

Mircea Sandu: „În mod cert nu vor fi incidente la meciul cu Ungaria. Noi avem corespondenţă permanentă cu federaţia lor. La meciul tur s-au comportat excepţional, nu doar federaţia lor, ci întreaga populaţie din Budapesta”.

Ne aşteptam ca pe ruta Budapesta-Bucureşti creaturile să consume limonadă pe tren şi să coboare rîgîind, cu un zîmbet suav, pe peronul Gării de Nord?

Aţi tipărit fluturaşe cu obiective turistice pentru aceste bestii mirosind a spută. Vă gîndeaţi că, poate, înainte de meci, vor vizita Grădina Botanică sau Ateneul?

Ce corespondenţă utilă s-a purtat? Sau şi-au bătut joc de noi şi maghiarii oficiali, îndopînd un tren cu cele mai violente exemplare dintre ultraşii lor?

Aici, Bucureşti, România

În minutul 80 al partidei, imediat lîngă Arena Naţională, un român beat s-a postat în faţa maşinii Gazetei Sporturilor, la semafor. A scuipat parbrizul şi a lovit cu piciorul în uşi. Văzuse numărul de înmatriculare, „GSP”, şi înjura presa română.

În maşină era doar Dan, şoferul: venise să preia reporterii ziarului şi să-i aducă în redacţie.

Individul a continuat, Dan a deschis uşa. Nu trebuia, dar a crezut că-i vorba doar de un beţiv care urăşte presa. Cînd a coborît, alt individ l-a lovit din spate cu o sticlă în cap. Dan a căzut.

Cu sticla spartă l-au tăiat pe gît şi pe spate, apoi l-au bătut zdravăn. I-au fracturat degetele, a încasat şi o bîtă.

Poliţiştii şi jandarmii nu au existat. Erau ocupaţi să asigure liniştea şi ordinea în zona fanilor maghiari. Da, da…

În fundul gol

Noi sîntem România. Dacă trei mii de unguri sau trei români vin beţi să ne umilească, vor reuşi.

Iar dacă va fi vorba de zece mii, ne-am convins: îi aşteptăm fericiţi că mergem la barajul pentru Mondiale. Îi aşteptăm în fundul gol şi cu uşa descuiată.