Arhiva

Toate articolele
Cele mai noi articole de Arhiva
De cînd îl știu

Vara lui 1987. Radio București difuza lunea o emisiune de sport, “Magazin sportiv”, o retrospectivă a săptămînii precedente. Acolo, de ceva vreme, Ovidiu ținea o rubrică. În vara aceea, după Wimbledon, a recitat, cu vocea sa joasă și gravă, o […]

...

Ponta a vrut să se folosească de imaginea lui Halep în campanie, dar ea l-a refuzat

Mai întîi știrea, fără comentariu. În perioada 2-16 noiembrie, prim ministrul Victor Ponta a făcut presiuni la Simona Halep pentru un meci de imagine. Schimbul de mingi ar fi urmat să aibă loc la clubul Stejarii, care aparține omului de […]

...

Reunirea de la Rahova

Ieri, de ziua lui Gică Popescu, Hagi i-a strîns și au mers la Rahova. Pe Stelea și pe Didi, pe Dumitrescu, pe celălalt Ilie, „Cobra”, pe Gâlcă, pe Gabi Balint. Plus Chivu, cel care va putea spune peste ani că […]

...

Revoluție în fotbal declanșată de comentatorii TVR! » Iată 10 informații care vor bulversa Universul :)

FIFA a decis să-i introducă pe cei 8 comentatori TVR în albumele Panini. Mario Balotelli a anunțat pe Twitter că oferă 4 Bocanaci și 3 Mihoci pe un Șelaru. Celebrul comediant american Dave Chappelle a declarat că a ajuns la […]

...

Ion Țiriac, bomba nucleară și o demonstrație de meserie

Sînt 12 ani de atunci. Un interviu cu Ion Țiriac pe tema finalei de Cupa Davis cu SUA, cea de la București, din 1972. Bogdan Enoiu și trupa sa de la McCann au organizat atunci un eveniment superb, „Rejucarea unui […]

...

Cristiano Ronaldo şi Messi puteau juca împreună

Povestea s-a petrecut în vara lui 2003, cînd Barcelona a fost foarte aproape să-l cumpere de la Sporting pe portughez. Manchester United a avut însă mai mulţi bani. Mai mereu în ultimii ani am avut parte de aceeaşi dezbatere: Messi […]

vineri, 16 decembrie 2011, 1:39

Povestea s-a petrecut în vara lui 2003, cînd Barcelona a fost foarte aproape să-l cumpere de la Sporting pe portughez. Manchester United a avut însă mai mulţi bani. Mai mereu în ultimii ani am avut parte de aceeaşi dezbatere: Messi sau Cristiano Ronaldo? Toate discuţiile au loc fie în preajma decernării Balonului de Aur, fie în preajma unui El Clasico, fie fără nici un motiv aparent, doar pentru că rezultă din discuţii.

Cine e mai bun? Cine are mai multe calităţi? Cine are cele mai bune cifre? Cine e mai important pentru echipă? Întrebări la care răspunsurile sînt împărţite, de cele mai multe ori decise de sentimentul de simpatie.

V-aţi întrebat însă vreodată cum ar arăta o echipă cu Cristiano Ronaldo şi Messi împreună? V-aţi întrebat dacă ei ar putea oare să joace împreună? Această posibilitate a existat.

Un tînăr de viitor
„Rapido, potente, puede jugar por ambas bandas y goleador. A fichar!”. Aşa a sunat o informare aterizată pe masa directorului sportiv al lui FC Barcelona, Txiki Beguiristain. Era în ultimele zile ale lui iunie 2003. Beguiristain abia îşi preluase postul, alături de preşedintele de atunci, Joan Laporta, vicepreşedintele de atunci şi preşedintele de acum, Sandro Rosell, şi antrenorul desemnat, Frank Rijkaard. La catalani fuseseră alegeri, iar echipa de mai sus ieşise, surprinzător, cîştigătoare, în dauna celei conduse de Lluis Bassat, care-i propunea pe Pep Guardiola director sportiv, pe Ronald Koeman antrenor şi pe Cristi Chivu ca potenţial transfer.

Astfel de informări vin cu sutele în fiecare lună la un club de talia Barcelonei. De aici încolo începe treaba directorului sportiv şi a echipei sale. În cazul de faţă, lucrurile se legau oarecum, căci Barcelona abia ce se înţelesese cu Rafa Marquez, mexicanul fiind reprezentat de Jorge Mendes, cel care îl avea în agenda sa şi pe Cristiano Ronaldo. Şi care, pe lîngă Cristiano, propusese catalanilor numele lui Quaresma, pe atunci mai sonor, Tiago, cel care azi e la Atletico, şi Deco. În acele vremuri, între Jorge Mendes şi Florentino Perez nu exista relaţia strînsă de azi, iar Jose Mourinho era încă la FC Porto. Ca şi Deco, unul dintre fotbaliştii săi favoriţi, motiv pentru care a şi căzut repede de pe lista de mai sus a Barcelonei, căci Mourinho n-a vrut să-l lase să plece, pe undeva justificat, ţinînd cont de ce se va fi întîmplat ulterior.

Prima opţiune pentru Ronaldo e a Barcelonei
Să ne întoarcem la Cristiano Ronaldo. Şi la Barcelona. Beguiristain a cerut date suplimentare, inclusiv o prezentare video. Care, odată venită, i-a entuziasmat pe toţi.

Sandro Rosell, un specialist al negocierilor şi care, mai tîrziu, avea să-l convingă pe Ronaldinho să semneze cu Barcelona, a plecat la Lisabona. A reuşit mai întîi să-l transfere pe Quaresma, dar şi să obţină un precontract, prin care Cristiano, cu încă 4 ani la dispoziţia lui Sporting, urma să treacă la Barcelona în vara următoare, a lui 2004 adică. Plus un drept de preemţiune, ceea ce însemna că dacă ar apărea o ofertă fermă de transfer, Barcelona putea avea jucătorul dacă punea pe masă fix aceeaşi sumă de bani.

Deloc întîmplător, Cristiano, care abia împlinise 18 ani, a semnat în acele zile un contract de reprezentare cu Nike. Deloc întîmplător pentru că Rosell, în calitatea sa de fost şef al multinaţionalei americane peste Brazilia şi tot restul continentului sud-american, avea încă un cuvînt greu de spus la cartierul general al Nike. La întoarcerea acasă, a formulat o avertizare scrisă în prezentarea făcută: „Deocamdată avem prima opţiune, dar de jucător sînt interesate Milan, Arsenal, Manchester United şi Real Madrid. Dacă vrem să-l luăm trebuie să ne mişcăm repede”.

Manchester intră în luptă
La sediul clubului Sporting, în plin şantier de finalizare a construcţiei noului „Alvalade”, faxul scotea fum de cîte oferte veneau. Surprinzător, prima sosită în mod oficial a fost de la Valencia: 7 milioane de euro. De aici încolo, lucrurile decurg la fel în orice negociere. Prin intermediul presei, căreia îi sînt furnizate cu bună ştiinţă astfel de informaţii aşa-zis confidenţiale, ceilalţi doritori sînt avertizaţi şi sînt nevoiţi să crească oferta. Manchester United s-a mişcat imediat: 10 milioane de euro. De la United abia plecase Beckham, iar banii oricum nu erau o problemă.

Nu acelaşi lucru se întîmpla la Barcelona, unde noua echipă de conducere să găsea în faţa unui haos instituţional şi financiar şi unde prioritatea era prelungirea contractului lui Puyol. „Căpitanul” tocmai primise o propunere de la aceeaşi Manchester United: 20 de milioane pentru Barcelona şi un salariu de 3 ori mai mare pentru el. La Real Madrid tocmai venise Beckham, Florentino fiind pe atunci adeptul unui singur nume mare pe vară. Iar Cristiano nu era decît, cel mult, o promisiune.

Greu de luptat cu United
Luna iulie se termină, Puyol semnează noua înţelegere, astfel că şefii Barcelonei se pot întoarce spre Ronaldo. Aveau un mare aliat în persoana lui Jorge Mendes, agentul care tocmai îl adusese pe Quaresma, plus că îi ajutase pe catalani să „scape” de brazilienii Geovanni şi Rochemback, duşi la Benfica, respectiv, Sporting. Poziţia Barcelonei e însă delicată: n-are bani să se lupte cu United. Iar de la Sporting mesajul e clar: „Show me the money”!

Era momentul deciziei. Pe 6 august, Sporting îşi inaugura noul stadion „Alvalade” cu un „amical” de lux cu Manchester United. Beguiristain şi Rosell pleacă la Lisabona să vadă meciul şi să-l urmărească pe Ronaldo. Tribuna oficială mustea de emisari ai marilor cluburi europene, oficial invitaţi de Sporting, care a ştiut bine să-şi joace cărţile. Ceea ce s-a întîmplat cu Barcelona s-a întîmplat evident şi în birourile de la Londra, Milano, Madrid.

Banii decid transferul: Manchester
Partida în sine e un recital al lui Cristiano Ronaldo. S-a spus că la pauză, Scholes i-ar fi zis lui Sir Alex: „Mister, puştiul ăsta ne-a scos sufletul, nu putem să-l luăm?”. Deja nu mai conta nimic altceva. La final, Rosell i-a comunicat lui Jorge Mendes: „Cît e oferta lui Manchester? 10 milioane? Îi dăm şi noi”. Dreptul de preemţiune, vă amintiţi?!

Doar că Sir Alex nu stătea cu mîinile în sîn. N-a vrut să plece pînă nu a vorbit şi el cu Mendes. Autocarul lui Manchester a aşteptat mai bine de o oră, cu ceilalţi jucători înăuntru, în parcare, ca managerul să termine discuţia. Care s-a terminat cu o nouă ofertă: 18 milioane de euro. Între timp, delegaţia Barcelonei aştepta la hotelul „Radisson”, de vizavi de „Alvalade”.

Cu această ultimă propunere, Mendes a traversat spre amicii catalani. Un ultim telefon către preşedintele Laporta. „Frank ce zice?”, a întrebat Laporta. Alt telefon, la Barcelona. Rijkaard n-a părut prea entuziasmat de Ronaldo (îi avea oricum pe Ronaldinho şi Quaresma) şi a precizat că la suma vehiculată e un risc mult prea mare.

A doua zi, Manchester United iniţia formalităţile pentru cumpărarea lui Cristiano Ronaldo.

După 4 luni, pe 16 noiembrie 2003, într-un „amical” prilejuit de inaugurarea stadionului „Do Dragao”, contra lui FC Porto cu Mourinho antrenor, la Barcelona debuta Leo Messi. Avea 16 ani şi 145 de zile.

Întrebări fără răspuns
Astăzi, Cristiano Ronaldo e la Real, protagonistul celui mai scump transfer din istoria fotbalului. Leo Messi a cîştigat de două ori Balonul de Aur, iar Sandro Rosell e preşedintele în exerciţiu al grupării catalane. Cum ar fi arătat Barcelona cu Cristiano Ronaldo şi Messi în aceeaşi echipă, cum ar fi arătat cei doi alături de Ronaldinho, ar mai fi apărut Messi în aceste condiţii, ar fi putut ei juca în acelaşi echipament, ar fi ajuns cei doi starurile de azi, iată întrebări la care nu putem răspunde cu certitudine.

Sporting 2001-2003
Salariu anual: 18.000 de euro
Sumă transfer: 30.000 de euro
Meciuri/goluri: 31/5
Trofee: –

Manchester Utd 2003-2009
Salariu anual: de la 2,3 mil la 9 mil. euro
Sumă transfer: 15 mil. euro
Meciuri/goluri: 292/118
Trofee: 9

Real Madrid 2009-2011
Salariu anual: 12 mil. euro
Sumă transfer: 93 mil. euro
Meciuri/goluri: 111/108
Trofee: 1

CITEŞTE ŞI ARTICOLUL DIN APRILIE 2008 DESPRE TRASEUL FABULOS AL LUI CRISTIANO RONALDO: Puştiul lui Boloni s-a făcut mare. Cel mai mare

Comentează