Banderola

În fotbal e posibil orice. E posibil ca băieţii răi să devină eroi. Şi e posibil ca eroii să devină la loc oameni. La 42 de ani, Cantona a stîrnit valuri şi rîsete jucîndu-şi propriul rol, într-un film lansat în […]

În fotbal e posibil orice. E posibil ca băieţii răi să devină eroi. Şi e posibil ca eroii să devină la loc oameni. La 42 de ani, Cantona a stîrnit valuri şi rîsete jucîndu-şi propriul rol, într-un film lansat în mai, la Cannes. Comedia e despre un suporter, încurajat de un fotbalist. Cînd are probleme, apare Eric, cu sfaturi de viaţă şi maxime de genul „Nu sînt un om, sînt Cantona!”.

Relaţia echipă – suporteri funcţionează în două sensuri. Fotbaliştii cer susţinere, suporterii cer inspiraţie. Modele de viaţă. Partea a doua o scapă din vedere jucătorii dinamovişti. Adrian Cristea are tot dreptul să spună: „Nu mă mai înjuraţi atît!”. Susţinerea galeriei trebuie să fie necondiţionată. Cum ar spune Cantona-personajul-de-film: „Îţi poţi schimba meseria, familia, ţara, religia, dar nu-ţi poţi schimba echipa!”. Un argument sentimental, dar just. Jucătorii, la rîndul lor, trebuie să ofere ceva în schimbul aplauzelor. Nu doar victorii, nu doar rezultate. Nu doar să-şi paseze banderola de la unul la altul, în numele unei subite fraternităţi de garnizoană.

În fotbal, inclusiv la Dinamo, e posibil orice. Băieţii răi pot deveni băieţi buni. Dar băieţii buni trebuie să devină, la un moment dat, bărbaţi. Asta aşteaptă fanii de la Tamaş, de la Adrian Cristea, de la Zicu, de la Niculae şi chiar de la Alexe. Nu gesturi eroice, nu isprăvi ieşite din comun. E greu de imaginat ce sfaturi de viaţă ar putea da Prinţul între două avioane. Dar simpla asumare a rolului de căpitan ar ajunge, pentru început.