Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Pe merit, nu pe zaruri

Să-i apreciem şi pe băieţii muncitori, nu doar pe băieţii profitori

„Noi cu munca, ei cu mingea”, a constatat Marica, într-un acces de mirare, după meciul cu Franţa. Da, noi cu munca. Nu sună deloc poetic, nici prea măgulitor. Dar este […]

luni, 7 septembrie 2009, 6:20

Să-i apreciem şi pe băieţii muncitori, nu doar pe băieţii profitori

„Noi cu munca, ei cu mingea”, a constatat Marica, într-un acces de mirare, după meciul cu Franţa. Da, noi cu munca. Nu sună deloc poetic, nici prea măgulitor. Dar este exact ce i-a lipsit „naţionalei” României pînă de curînd: efortul constant timp de 90 de minute. Iată marea noutate din jocul „tricolorilor”.

Poate artificiile cu mingea sînt mai plăcute ochiului, poate contraatacurile isteţe, specularea unei greşeli a adversarului încîntă spiritul. Dar nu poţi construi o „naţională” puternică din jonglerii şi speculaţii. Munca n-are nimic spectaculos, e drept, mai ales munca în defensivă.

Trebuie să ieşim din mirajul victoriilor uşoare, dintr-o pasă de geniu şi un şut de artist. Să-i dăm inspiraţiei proporţia care i se cuvine, unu la sută, nu mai mult. Şi să apreciem o „naţională” fără vedete, dar gata să moară cu adversarul de gît sau pe gît, în funcţie de fază. Să-i apreciem şi pe băieţii muncitori, nu doar pe băieţii profitori, care cred că se pricep la fotbal doar pentru că şi-au devalizat propriile cluburi.

Le cerem medicilor să facă minuni în spitale fără penicilină, le cerem copiilor să înveţe în şcoli fără acoperiş. Cumva, nu-i de mirare că le cerem şi „tricolorilor” să bată Franţa. Dar cine le cere, mai exact? Primii şi cei mai vajnici critici ai egalului de pe Stade de France au fost noii îmbogăţiţi, milionarii din două „tunuri” şi trei şmecherii. Numai că, în sport şi în rest, performanţele nu se obţin bătînd din palme, din bişniţă cu butelii şi schimburi de terenuri. Cine nu crede s-o întrebe pe Constantina Diţă, nu pe urmăriţii penal din Liga 1. Calificările nu se visează noaptea, nu se cîştigă şi nu se pierd la poker, se pregătesc, se gîndesc şi se muncesc ani la rînd, fără să arzi etapele, fără să speri la miracole sau la vicii de procedură. 
Lecţia pe care au avut-o de suportat generaţiile de după ’89 a fost aceea a succesului rapid, nemeritat şi fără efort. Or, tocmai lecţia asta e pe punctul de a fi dezminţită de „naţionala” în varianta Lucescu jr.. Acest 1-1 are o calitate rară: e un rezultat muncit, nu e o aruncare de zaruri.

Înainte de a pretinde victorii cu Franţa şi calificări în serie, trebuie să ţinem cont că nivelul fotbalului nostru nu este nivelul lui Mutu. După cum nivelul învăţămîntului românesc nu e dat de medaliile olimpicilor internaţionali. Degeaba pun suflet băieţii şi antrenorul lor, dacă federaţia şi cluburile nu pun infrastructură şi strategii pe termen lung.

În contextul reconstrucţiei la „naţională”, poate e mai folositor să avem, în locul unui om care trage echipa, o echipă în care trage fiecare om. Remiza care i-a indignat pe atoateştiutorii şi atoatevisătorii de prin loje se află mai aproape de realitatea fotbalului nostru. Şi ne dă o idee despre ceea ce ar putea deveni „naţionala” în cîţiva ani. O idee destul de optimistă. Marica să nu dezarmeze! După muncă, vine şi răsplata, adică mingea.

Comentarii (59)Adaugă comentariu

maigret (25 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 15:38

Un articol de ..OSCAR!Sarut mainile,Maria.Corect si foarte adevarat!

Bravo! (25 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 15:56

Mariuca, m-ai uns la inima.
Tara asta n-a murit inca daca mai sunt oameni care gandesc asa, si mai ales care au curajul sa scrie asa.
Da, munca poate suplini talentul, dar invers nu.
E drept..perfomanta are nevoie de bani, din pacate experienta afaceristilor din fotbal arata, ca banii…nu au nevoie de performanta…

joe (25 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 16:35

FELICITARI . Am citit , mi-a placut foarte mult , am rezonat la mesaj . Asta e secretul . Munca . Si daca ai in echipa numai fotbalisti foarte talentati degeaba este daca nu se munceste . Vezi Brazilia . Dupa 1970 pana in 1994 poate spune cineva ca nu a avut generatii de supertalent ? Numai cand ma gandesc la generatia din 1986 ma trec fiori . Ce echipa frumoasa , ce meseriasi , in frunte cu Socrates , Careca , Zico s.a. Si ? Au fost 6 campionate mondiale in care Brazilia nu a mai luat nimic . S-au tezit oamenii si au spus ” bai degeaba avem fite si talent daca nu muncim „. Si ? In 4 campionate au luat doua . Noi nu o sa avem niciodata in echipa nationala o asa concentrare de talente ca Brazilia asa ca trebuie munca , seriozitate si sacrificiu .
Inca odata felicitari pentru aricol . Sarut mana .

margelatru (9 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 16:38

daca ala a ajuns parlamentar UE,noi de ce nu-i putem bate pe francezi la Paris?
A admirat cineva numarul de suporteri romani de pe stadion,a admirat cineva numarul de suporteri francezi?
Ce ii aduce pe acesti oameni pe stadion/
Dragostea fata de numele nationalei.
Aia sunt adevaratii patrioti,nu cei ce apar la TV si vor sa-si vanda marfa.
Lasand fotbalul la o parte hai sa comparam un pic gradul de cultura si civilizatie intre antrenorul nationalei noastre si patronii care l-au criticat.
In arta parca erau doua curente : arta,arta si arta pura.
„Criticii ” in ciuda banilor care ii au sunt niste nefericiti atunci cand se vad in oglinda…

Nick (8 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 16:49

LA MULTI ANI, Maria!!!

god (1 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 16:51

la multi ani maria! frumos articol

etcxyz (2 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 18:07

Frumos articol. Felicitari.

maria andries (1349 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 18:44

Pt. all@, multumesc pentru urari! 🙂

brick (7 comentarii)  •  8 septembrie 2009, 19:53

La Multi Ani !!!

Comentează