Ajutorul

Mutu nu are drept de vot în Italia, fanii Fiorentinei însă – da. Un senator de centru-dreapta, pe numele lui Achille Totaro, a propus ca situaţia românului să fie analizată de Guvernul de la Roma. „Jucătorii sînt şi ei nişte […]

Mutu nu are drept de vot în Italia, fanii Fiorentinei însă – da. Un senator de centru-dreapta, pe numele lui Achille Totaro, a propus ca situaţia românului să fie analizată de Guvernul de la Roma. „Jucătorii sînt şi ei nişte angajaţi, iar problema lui Mutu e foarte complexă!”, a explicat politicianul.

S-ar părea că, după ce au legiferat grosimea blatului de pizza, italienii au rămas în pană de probleme. De vreme ce necazurile unui cetăţean străin au ajuns subiect de interpelare în Parlament. La dolce vita!, ar zice parlamentarii români, preocupaţi de chestiuni mai grave, cum ar fi mărirea propriilor pensii, indemnizaţii şi sporuri de plictiseală.

Senator cu blog şi profil pe Facebook, Totaro nu sare în apărarea lui Mutu din pur umanism, dezinteresat. Vrea să atragă, ca orice politician, simpatia electoratului. Prin urmare, tratează problemele cetăţenilor, microbişti sau nu, cu toată atenţia şi seriozitatea cuvenite problemelor de stat.
Şi uite-aşa, după ce l-au înjurat şi l-au numit „ţigan” pe Mutu, italienii îşi bat capul să-l scoată din impas. Cum ar zice domnul Achille Totaro, sînt un popor foarte complex.

Iniţiativa senatorului toscan ar putea rămîne la stadiul de iniţiativă. Dar, oricum, e ceva! A pus cazul Mutu pe masa Parlamentului. La noi, se obişnuieşte ca sportivii să susţină politicienii, nu invers. Fotbalul n-a trecut de pragul propagandei, ca multe alte domenii, de altfel.

Dacă juca în România, Briliantul se alegea cu mult mai puţin. De vreme ce a refuzat din start ideea chetei, n-ar fi primit nici tradiţionala pomană electorală. Are dreptate, „românii nu sînt atît de bogaţi să dea bani şi pentru mine”. Dar nişte pungi cu mălai, ulei şi zahăr tot se găseau, nu?