„Diamantul” de la ciorap

Şefii Stelei au revenit la gînduri mai bune faţă de banii daţi pe Dayro

Dayro Moreno, fost „diamantul Stelei”, fost „transfer eşuat”, fost „cu figuri în cap”, a revenit în Ghencea. „Ne-a rugat să-l iertăm şi să-i acordăm o ultimă […]

Şefii Stelei au revenit la gînduri mai bune faţă de banii daţi pe Dayro

Dayro Moreno, fost „diamantul Stelei”, fost „transfer eşuat”, fost „cu figuri în cap”, a revenit în Ghencea. „Ne-a rugat să-l iertăm şi să-i acordăm o ultimă şansă!”, a explicat preşedintele Argăseală. Şi, eventual, o ultimă definiţie academică. Dayro „salvatorul” sau „nerecunoscătorul”. Vom vedea.

Numai că manevra asta n-are nimic de-a face cu mila creştinească. Are însă directă legătură cu sărăcia, mai mult sau mai puţin creştinească. Probabil şefii Stelei l-ar fi iertat mai devreme pe columbian dacă reuşeau să-l vîndă. Oriunde, la Giresunspor, la Galata, la Sivaspor, în Argentina. Şi pe oricît, un milion de euro, jumătate de milion de euro.

După doi ani petrecuţi în Ghencea, Dayro Moreno a ajuns mai necunoscut decît era cînd a semnat cu roş-albaştrii. Nu se ştie cît valorează nici pe teren, nici la bursa transferurilor. Nu se ştie în ce condiţii a dispărut şi a reapărut la club, nici n-a interesat pe nimeni din conducere. Nu vorbim despre vreun împrumut de la „sateliţi”. Despre un tînăr de la echipa a doua, plimbat pe la echipa mare. Vorbim despre unul dintre cele mai scumpe transferuri din istoria Stelei, ajuns, dintr-o stîngăcie managerială, cel mai ieftin „diamant” din Liga 1.

Dacă într-adevăr Dayro Moreno a costat două milioane de euro, nu două milioane de vocalize, atunci e normal ca Steaua să încerce să-şi recupereze investiţia. Nu s-o înfunde în predici. Şi asta se va întîmpla numai dacă sud-americanul îmbracă tricoul echipei mari.

Deocamdată, se discută despre integrarea lui la Steaua II. De aici şi pînă a ajunge sub comanda lui Bergodi se întinde un vast purgatoriu. Bergodi nu face experimente. Nu seamănă nici din faţă, nici din profil cu un aventurier dispus să rişte echipa pe altarul curiozităţii ştiinţifice. Pe Bibişkov, „bomba” verii, l-a folosit cu maximum de precauţie, doar ca rezervă, pentru că rămăsese în urmă cu pregătirea. Cu atît mai puţin s-ar grăbi să-l titularizeze pe Dayro, care în ultimele două luni n-a putut fi reperat nici cu Google Earth.

Columbianul nu reprezintă o soluţie pe termen scurt. Şi, în nici un caz, nu e „întărirea” pe care o aştepta Bergodi. Dimpotrivă. E dovada că „întăririle” nu vor mai veni. Şi că Steaua trebuie să pună la bătaie tot ce are, să scoată „diamantele” de la ciorap, ca nobilii scăpătaţi.

Dayro e temperamental, inconstant, capricios. „Dă cu bandajele de pămînt” şi se ceartă cu antrenorii. O pacoste. Cu toate astea, şefii Stelei spun că i-au dat o ultimă şansă. De fapt, şi-au dat lor şansa să-l folosească aşa cum trebuie. Dacă se poate, pe postul care i se potriveşte.