Sînteţi la putere!
Timişoara trebuie să-şi asume pînă la capăt rolul de învingător
Sabău a vorbit după meci despre muncă multă, despre jocul cu Poli Iaşi şi despre alte subiecte paralele cu euforia. Pentru Timişoara, să gestioneze succesul s-ar putea dovedi o treabă […]
Timişoara trebuie să-şi asume pînă la capăt rolul de învingător
Sabău a vorbit după meci despre muncă multă, despre jocul cu Poli Iaşi şi despre alte subiecte paralele cu euforia. Pentru Timişoara, să gestioneze succesul s-ar putea dovedi o treabă la fel de dificilă ca duelul cu deţinătoarea Cupei UEFA. „În fotbal, bucuriile ţin puţin!”. Antrenorul bănăţenilor insistă să rămînă lucid în momentele de feerie şi riscă, desigur, să plictisească.
Mult mai incitante sînt chemările la luptă, interpretarea reuşitei de pe teren drept o răzbunare simbolică. Dar ar fi păcat ca izbînda echipei să devină o figură de stil în diversele polemici din fotbalul nostru. Ar fi păcat ca, şi după acest rezultat istoric, cum îl numea Sabău, clubul bănăţean să nu lase în urmă spectrul persecuţiei şi nervozităţile de outsider. Ar fi păcat să privească inutil înapoi cu mînie, în loc să privească înainte cu încredere.
Timişoara trebuie să-şi asume pînă la capăt statutul de putere în fotbalul românesc. Iată momentul! Reuşita cu Şahtior reprezintă o bună ocazie pentru a schimba atitudinea de victimă cu atitudinea de învingător. Au existat nedreptăţi, ghinioane, eşecuri şi perioade sumbre în istoria clubului. Dar o mai mare nedreptate ar fi ca luminile sărbătorii de pe Bega să se dizolve în reglări de conturi şi în revanşe imaginare.
Cel mai important rival al echipei bănăţene nu este nici FRF, nici LPF, nici alte iniţiale caligrafiate pe bannerele galeriei. Cel mai important rival va fi scos din urnele UEFA. „Mi-aş dori să joc împotriva unei echipe foarte bune, dacă se poate!”, a mărturisit Sabău. Nu împotriva Capitalei, nu împotriva Casei Fotbalului, nu împotriva TAS-ului.
Şahtior a plătit preţul inevitabil al mercenariatului, adică nepăsarea. „Sabău a reuşit într-un timp atît de scurt să construiască o echipă cu o mare dăruire!”, observa Lucescu. Dăruirea le-a lipsit cîştigătorilor Cupei UEFA, dăruirea i-a săltat pe timişoreni pe acoperişul fotbalului european. Ăsta e atuul echipei lui Sabău, asta i-a montat psihic pe Bourceanu şi Pantilimon, nu dorinţa de răzbunare. Una dintre cele mai emoţionante declaraţii după meci a venit de la Karamian. „În minutul 80 aveam impresia că jucam de trei ore”. De fapt, jucau de zeci de ani. Şi meciul, în sfîrşit, s-a terminat.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele