Coregrafie

Întrebarea nu e: vor face sau nu fanii bănăţeni „o coregrafie anti-Lucescu”? Întrebarea e: a ajuns sau nu Timişoara la stadiul matur, în care se poate lipsi de nostalgiile bolnăvicioase care-o întorc cu 21 de ani în urmă?

Timişoara […]

Întrebarea nu e: vor face sau nu fanii bănăţeni „o coregrafie anti-Lucescu”? Întrebarea e: a ajuns sau nu Timişoara la stadiul matur, în care se poate lipsi de nostalgiile bolnăvicioase care-o întorc cu 21 de ani în urmă?

Timişoara ’88 e o poveste, iar Timişoara 2009 e alta, cu alte obiective şi alte perspective. A debutat în preliminariile Ligii Campionilor şi se bate la titlu. Ce vor să obţină fanii ei, care agită spectrul neîmpăcat al ranchiunei? Nevoia asta de a demoniza adversarii, de a-i caricaturiza, de a le exagera puterea ascunde, de fapt, neîncrederea în propriile forţe.

Legenda retrogradării Timişoarei din vina lui Lucescu reprezintă o legendă urbană ca atîtea altele. Un zvon alimentat de o dezamăgire colectivă. O explicaţie istoric convenabilă. „Cei de la Poli au picat atunci în B pentru că atît au putut”. O spune o legendă adevărată, Emerich Dembrovschi, fostul mijlocaş de vis al Timişoarei.

Echipa bănăţeană nu mai are nevoie astăzi să se raporteze la duşmani, reali sau inventaţi, ca să-şi definească identitatea. Nu mai are nevoie să se declare „anti” ceva, ca să ştie cine este, ce poate şi ce vrea.

Dar o parte a galeriei încă se agaţă de trecut şi invocă zvonuri de cinematecă. „Opinia publică se întemeiază mai adesea pe impresii decît pe fapte. Acuzaţia este de ajuns”, observa sociologul francez Jean Noel Kapferer, în tratatul lui despre zvonuri.
Care sînt faptele în cazul de faţă? Faptele care contează? Timişoara dispută cu Şahtior cel mai important meci al ei, ca miză. Are o şansă istorică. Nu să se răfuiască în tribune cu propriii demoni, ci să se elibereze de ei.

Şi ar mai fi un fapt. „Sănătatea trebuie să fie pe primul loc, dar cei mai mulţi dintre antrenori pun pasiunea înaintea ei!”, comenta Arsene Wenger, după operaţia pe cord suferită de Houllier. Cine nu şi-a riscat viaţa din pasiune pentru meserie nu înţelege situaţia omului de pe bancă. Dar cine înţelege lasă baltă coregrafiile.