Very well!

Putea fi doar un joc de antrenament. O echipă de copii, cu o medie de vîrstă înduioşătoare, 22,1 ani, strînşi ca puii în apărare şi perfect dezorientaţi în atac. Nu-i exclus ca Goian să fi ratat penaltyul din compasiune de […]

Putea fi doar un joc de antrenament. O echipă de copii, cu o medie de vîrstă înduioşătoare, 22,1 ani, strînşi ca puii în apărare şi perfect dezorientaţi în atac. Nu-i exclus ca Goian să fi ratat penaltyul din compasiune de frate mai mare.

Dar trăsnetul matematic pornit din dreptul lui Nicoliţă a pus lucrurile la punct. Steaua nu s-a jucat doar cu cercetaşii Reginei, Steaua a început să-şi calibreze stilul şi ritmul pentru următorul nivel. Trei ocazii în primele cinci minute, şuturi la poartă cît pentru un sezon întreg. Da, e antrenată de un italian, dar fotbalul italian reprezintă, în primul rînd, un fotbal gîndit. O combinaţie savantă de forţă şi strategie, pe care se mulează pasele masivului Grzelak.

Începe să se vadă echipa lui Bergodi. Stancu iese treptat în lumină, Surdu îşi descoperă vitejii nebănuite, Bănel, ei bine, face paradă de tehnică. „Bobocii” Onicaş şi Ionescu, la mijloc, s-au scuturat de tracul debutului. Urmează adversari mai tari decît copiii de mingi, fără îndoială. Adversari cu care nu-ţi permiţi să exersezi loviturile la poartă 90 din 90 de minute. Şi totuşi, ce schimbare!