Un norocos

A murit Robert Louis Dreyfus. La 63 de ani, de leucemie. „Nebunul” vizionar care a investit 200 de milioane de euro la Olympique Marseille şi a obţinut, în 13 ani de fotbal, o Cupă Intertoto. Bilanţul ăsta descurajant l-a transformat […]

A murit Robert Louis Dreyfus. La 63 de ani, de leucemie. „Nebunul” vizionar care a investit 200 de milioane de euro la Olympique Marseille şi a obţinut, în 13 ani de fotbal, o Cupă Intertoto. Bilanţul ăsta descurajant l-a transformat în exemplul clasic de patron ghinionist. Şefii din Liga 1 l-ar putea invoca de cîte ori li se reproşează că nu bagă bani la echipă. La ce bun să faci transferuri de milioane, nu-i aşa? 

Cînd s-a implicat la club, la rugămintea primarului din Marseille, Louis Dreyfus avea deja cîteva imperii. În asigurări, în publicitate, în telecomunicaţii, în industria de echipament sportiv. Era „omul cu o mie şi una de vieţi”, ultima dintre ele şi cea mai zbuciumată fiind fotbalul.

În mod misterios, talentul lui de a transforma în aur tot ce atinge s-a blocat la Olympique Marseille. Şi, încă mai misterios, Louis Dreyfus ştia că aşa se va întîmpla. „Ştiu că nu voi cîştiga niciodată bani din fotbal!”, a spus încă de la venirea în club. Spera să cîştige trofee.

Există afaceri şi afaceri, iar fotbalul nu seamănă cu nici una dintre ele. Profitul aici ţine de fantasmă, de vis. Louis Dreyfus ştia şi asta. El, care-şi dorise să fie un mare sportiv. Sigur, poţi să transformi o echipă într-o maşină de făcut bani. Dacă vrei bani! Realul lui Florentino Perez e varianta cîştigătoare a poveştii. Numai că nu numai despre bani e vorba. Si nu neaparat despre trofee.

Louis Dreyfus a murit. Bucla destinului s-a închis, putem să ne minunăm de desenul ei impetuos şi ironic. 200 de milioane de euro pentru o Cupă Intertoto! Un preţ de mirare, ca preţul unor tablouri la licitaţie. Un milion pentru o pînză!

„A murit un Mecena”, a titrat pe prima pagină „L”Equipe”. Miliardarul elveţian a fost, într-adevăr, patronul ideal de club: un binefăcător al fotbalului, nu un afacerist printre alţii. Şi nu se poate spune că a avut ghinion, aşa cum nu e ghinionist cineva care a dat 100 de milioane de euro pe un Picasso. Mai degrabă se poate spune că e un norocos. Şi cu siguranţă Louis Dreyfus aşa s-a simţit. Norocos să fie parte din ceva care nu poate fi cumpărat.