Gluma

„Am fost şi angajatul lui Copos, acum voi lucra cu Becali. M-am hotărît să nu ratez nimic!”, a glumit Bergodi. E genul de umor, un pic cinic, pe care-l au chirurgii şi eroii de western. Nimic din ce e românesc […]

„Am fost şi angajatul lui Copos, acum voi lucra cu Becali. M-am hotărît să nu ratez nimic!”, a glumit Bergodi. E genul de umor, un pic cinic, pe care-l au chirurgii şi eroii de western. Nimic din ce e românesc nu-i e străin italianului. Dar, nu-i aşa?, „Steaua nu se refuză”. Aşa că tratează situaţia cu detaşarea unui profesionst şi cu un strop tonic de autoironie.

Cînd semnezi cu şefii din Ghencea, e important să-ţi antrenezi simţul umorului. Lăcătuş a plîns, Hagi a plîns, „Mă simţeam torturat la Steaua!”, a explicat el. Olăroiu a plecat scuipînd flăcări pe nări: „Cred că mă confundă cu altcineva. Pe mine nu mă comandă nimeni!”. Singurul zîmbitor a fost Protasov, care a stat oricum prea puţin ca să creadă în lacrimi.

Genul ăsta de detaşare, de independenţă senină i-a lipsit Stelei. În general, punctul vulnerabil al tehnicienilor din Ghencea a fost legătura de suflet cu echipa. Din ataşamentul lor faţă de culorile roş-albastre au derivat toate compromisurile, concesiile şi zbuciumul aferent.

Bergodi, în schimb, n-are clauze emoţionale. E în stare să glumească înainte de a se aşeza pe banca suspinelor. În fond, dacă îşi face singur aroganţe, ce rău i se poate întîmpla?