Un om sincer

Postul cu pîine, apă şi deşteptător impus de Mourinho i-a limpezit subit mintea lui Adriano. A decis să renunţe la fotbal pentru o perioadă.

„Mi-am pierdut pasiunea şi bucuria de a mai juca fotbal”, a explicat atacantul lui Inter. Nu […]

Postul cu pîine, apă şi deşteptător impus de Mourinho i-a limpezit subit mintea lui Adriano. A decis să renunţe la fotbal pentru o perioadă.

„Mi-am pierdut pasiunea şi bucuria de a mai juca fotbal”, a explicat atacantul lui Inter. Nu ne spune cum anume şi de ce s-a întîmplat acest lucru teribil. Jucătorii brazilieni seamănă cu scrisorile „urlătoare” din „Harry Potter”: mesaje dintr-un fotbal magic, care se autodistrug după ce ajung în Europa. Ronaldo, Ronaldinho, Rivaldo, acum Adriano. A plecat la Rio şi nu are de gînd să se întoarcă pînă la finalul sezonului.

Dacă joci fără bucurie e ca şi cum ai trişa, ca şi cum ai păcăli nu fotbalul, ci viaţa. Ăsta e mesajul lansat în fuga avionului de Adriano. „Nu m-am simţit fericit la Inter”, a adăugat din zbor. Dar cînd aleargă desculţ după minge, cot la cot cu puştii pe maidanele din Rio, „se simte ca un împărat”, povesteşte fosta lui logodnică.

„Nu m-am mai confruntat cu un asemenea caz!”, a declarat Mou, cum îl alintă presa italiană pe antrenorul lui Inter. Un caz de abandon profesional, de prăbuşire sinceră, fără drept de apel. Un caz de psihiatru, crede un medic din Sao Paulo, citat de „Gazzetta dello Sport”.

Pînă se vor lămuri lucrurile, rămîne întrebarea, valabilă şi pentru băieţii de viaţă din fotbalul românesc. De ce să mai joace Adriano, dacă nu simte nici o bucurie? Pentru bani? Pentru faimă? Pentru liniştea lui Mourinho? Portughezul e prea modest să-i ceară asta: „E grav! Chiar dacă pierdem jucătorul, important e să nu se piardă omul!”. Nici Dalai Lama n-ar fi formulat-o mai bine!

27 de ani, cît are Adriano, nu e vîrsta la care să-ţi pierzi bucuria de a juca. E o vîrstă la care încă îţi permiţi să fii împăratul desculţ al propriilor vise.