Mulţumiri

Mama recentului român Max Nicu a mulţumit în dreapta şi-n stînga pentru convocarea fiului ei la „naţională”. Curios e că, printre alţii, le-a mulţumit lui Dică, lui Florentin Petre şi celorlalţi mijlocaşi care au dispărut din circuitul „naţionalei” după Euro. […]

Mama recentului român Max Nicu a mulţumit în dreapta şi-n stînga pentru convocarea fiului ei la „naţională”. Curios e că, printre alţii, le-a mulţumit lui Dică, lui Florentin Petre şi celorlalţi mijlocaşi care au dispărut din circuitul „naţionalei” după Euro. Dacă nu plecau ei prin Sicilia, Cecenia sau Bologna, la Isokinetic, şansele ca Max să ajungă la „naţională” erau minime.

Mama mijlocaşului de la Hertha nu l-a uitat nici pe Chivu, căruia i-a mulţumit călduros, pentru numeroasele lui accidentări care au creat spaţii pentru nou-veniţi. Chiar dacă nu s-a accidentat special, din solidaritate de breaslă, căpitanul „tricolorilor” tot îşi merită mulţumirile. La urma urmei, a pus umărul, chiar dacă e un umăr cam şubrezit.

Mulţumirile astea n-au nimic ironic. Sînt sincere ca germana vorbită în filmele americane. Aşa vede o mamă situaţia din fotbalul românesc. Nu avem prea mulţi jucători de valoare, pentru asta trebuie să-i mulţumim cu plecăciune FRF-ului. Dar există un pic de bine în orice rău. Cu imbatabila bravură maternă, Costela Nicu încearcă să găsească o logică a evenimentelor. Nu vede în convocare un noroc, ci un fapt pe deplin explicabil.

Max Nicu a avut şansa pe care n-au avut, de pildă, Sergiu Radu şi Vlad Munteanu acum doi ani. Deşi au marcat împreună 28 din cele 35 de goluri date de Energie Cottbus, Piţurcă refuza să-i ia în lot. Fără motiv. Sau, mă rog, motivul era că „Bundesliga nu mai are valoarea din trecut”.

Pe undeva, Costela Nicu are dreptate să caute firul logic. Şi ar fi păcat să-i risipim entuziasmul. Mai ales că le-a mulţumit şi jurnaliştilor. Dar, după ce va intra în cantonament cu „tricolorii”, fiul ei va constata că situaţia de la „naţională” are foarte puţin sau deloc de-a face cu logica.