Civilizaţie

Şefii de la CFR s-au pripit cînd au interzis consumul de seminţe pe stadion. N-au luat în calcul eventualitatea unor pauze lungi şi dese în timpul meciurilor, de genul celor impuse vineri seară de ninsoare.

Stadionul CFR-ului a reprezentat, în […]

Şefii de la CFR s-au pripit cînd au interzis consumul de seminţe pe stadion. N-au luat în calcul eventualitatea unor pauze lungi şi dese în timpul meciurilor, de genul celor impuse vineri seară de ninsoare.

Stadionul CFR-ului a reprezentat, în septembrie, la vremea inspecţiei UEFA, o minune de 29 de milioane de euro. Lucrările de renovare nu numai că s-au terminat, dar s-au terminat în timp util. Iar cînd jucătorii de la Chelsea coborau din autocar, se dădeau ultimele pensule de vopsea  pe gardul de fier care înconjoară arena.
Toate noi şi frumoase, în afara unei infime scăpări de infrastructură. Instalaţia de încălzire a gazonului şi nocturna nu pot funcţiona în acelaşi timp. Nici nu e nevoie, dacă ţinem cont de climatul nostru temperat continental cu influenţe tropicale şi de masele de aer condiţionat de la oficială. Cine-a mai văzut să ningă la un meci de fotbal în România?

Prinşi în osfaid de nişte „babe” tardive, şefii clujeni s-au aflat în situaţia specific românească de a alege între două rele. Să oprească lumina ori să oprească meciul. Ori fotbal pe întuneric, ori fotbal pe zăpadă. Încălzirea terenului ar fi fost inutilă, au explicat şefii CFR-ului, pentru că a nins prea mult şi prea repede: „Cel mult reuşeam să transformăm terenul în bazin!”.

Nu că ne-ar prisosi bazinele de înot. Sau că transformarea unui teren de fotbal în patinoar sau piscină olimpică n-ar reprezenta o artă în sine. Nu e chiar la îndemîna oricui! Dar e jenant să investeşti zeci de milioane de euro şi să dai vina tot pe vreme! Ar trebui să ne pună cumva pe gînduri faptul că natura ne joacă feste numai şi numai nouă, în rest îi lasă în pace pînă şi pe ruşi, cu astroturf-ul lor cu tot. Ce rost mai are să vorbim de standarde de Ligă, cînd nu asigurăm lucrurile de bază?

Scriitorul Mihail Bulgakov vedea în spartul seminţelor principalul obstacol în calea progresului Rusiei. E un punct de vedere! Dar n-a progresat nimeni, niciodată doar interzicînd seminţele pe stadion. Dacă ţi-e dragă civilizaţia, trebuie să mai faci şi altceva.