Întrebări pentru căpitan
Ghionea răspunde de echipă aşa cum pilotul răspunde de viaţa pasagerilor Vă întrebaţi dacă există o limită a polemicilor din campionat? Ei bine, uneori există. Totul pînă la mamă! „Nu credeam că o să mă înjuri de mamă!”, i-a […]
Ghionea răspunde de echipă aşa cum pilotul răspunde de viaţa pasagerilor
Vă întrebaţi dacă există o limită a polemicilor din campionat? Ei bine, uneori există. Totul pînă la mamă! „Nu credeam că o să mă înjuri de mamă!”, i-a reproşat Ghionea lui Răzvan Lucescu.
Iată explicaţia meleului de la finalul meciului Braşov – Steaua. „A fost tensiune, au fost nervi, a explicat antrenorul ardelenilor, mai apar şi astfel de momente. Poate să fie vorba de regie!”. Sau poate nu. Poate partea cu civilizaţia e regizată, iar partea cu îmbrîncituri şi înjurături e „live”, pur spontană.
Pînă la urmă, s-a ajuns la scuze. Dar rămîne un semn de întrebare. Nu legat de bunele maniere în fotbal, aici nu mai încap mari îndoieli. Ci legat de manierele de căpitan la Steaua. Nu vi se pare că se repetă un model? De parcă ieşirile nervoase ale lui Rădoi s-au transmis pe calea banderolei pînă la Ghionea. Nu strica să se transmită şi experienţa, dar, din păcate, nu e molipsitoare.
Banderola presupune, la altă scară, calităţile unui comandant de aeronavă. Ai nişte oameni în spate, pe care trebuie să-i duci de aici pînă aici. Ghionea i-a dus de aici pînă s-a ajuns la mamă. Încă nu e prea tîrziu să-şi ia în serios rolul. Vor mai apărea provocări, va mai fi înjurat, busculat, apostrofat, dar, înainte de a reacţiona, trebuie să încerce să pună interesul echipei înaintea sensibilităţilor personale. Sau, spre deosebire de restul capetelor vorbitoare de la Steaua, măcar să încerce. Dar mai întîi, trebuie să fie sincer cu el însuşi. Se simte în stare să-şi asume răspunderea pentru colegii lui? Banderola înseamnă pentru el mai mult decît un obiect de recuzită şi o formă de prestigiu?
Steaua are nevoie de o autoritate care să menţină maneta în direcţia bună, indiferent de ce se petrece în jur. Acel cineva ar putea fi căpitanul. Nu patronul, care-şi hăituieşte jucătorii aşa cum hăituiesc şeicii de la City starurile altor cluburi. Ziua şi „ţinta”. Nu antrenorul, care se adînceşte în resemnare.
Echipa funcţionează pe pilot automat de cîteva luni încoace. Nimic raţional în peisaj, doar reacţii la cald şi foarte cald de la un capăt la altul. Lucrurile nu se pot roti la nesfîrşit în ritmul ăsta. Aterizarea nu se va produce lin şi de la sine, fără ca nimeni să-şi asume răspunderea. Vă mai amintiţi cazul avionului care a plutit timp de cîteva ore, pînă a aterizat forţat la Timişoara? Cum credeţi că reacţiona pilotul dacă era înjurat de mamă de unul dintre pasageri? Se putea întîmpla, situaţia era lejer mai tensionată decît la un meci de fotbal.
În nici un caz, n-ar fi procedat ca Ghionea. Pentru că ştia de ce se află acolo. Se simţea răspunzător pentru nişte oameni. Şi era antrenat să-şi ţină capul pe umeri. Nu te apuci de o treabă dacă ştii că nu faci faţă. Conversaţiile echipajului cu turnul de control au fost de un calm desăvîrşit, de necrezut, aproape supraomenesc. Sau poate a fost o regie, mai ştii?
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele