Heavy metal

„Cu cel mai mare respect faţă de femei, fotbalul este cel mai frumos lucru din lume”. Vorba de duh îi aparţine lui Slaven Bilic.

Şi nu e singura din repertoriul selecţionerului croat. Care crede că fotbalul nu e doar frumos, […]

„Cu cel mai mare respect faţă de femei, fotbalul este cel mai frumos lucru din lume”. Vorba de duh îi aparţine lui Slaven Bilic.

Şi nu e singura din repertoriul selecţionerului croat. Care crede că fotbalul nu e doar frumos, ci şi foarte amuzant. Cea mai mare distracţie din lume. Restul sînt lucruri serioase.

Bilic e fiu de profesor universitar, are licenţă în Drept şi ar putea da oricînd sfaturi utile oamenilor de fotbal români. Anul trecut, a devenit ambasador UNICEF şi a donat 15.000 de euro pentru copiii săraci. E plin de bune intenţii în general: „Aş putea fi tipul din Armageddon care opreşte meteoritul înainte să lovească Pămîntul”.

Faţă de jucătorii lui, se comportă ca un fel de frate mai mare şi mai nebun. „Vreau să mă simtă alături, în fiecare moment”. Şi ca să se asigure, dă pe margine reprezentaţii demne de o scenă mai bună.

Poartă un diamant în ureche şi sudează ţigările încă de cînd era jucător. „Ultima o stingeam în tunel, înainte de-a ieşi pe gazon”. E uşor de dedus că nu aruncă agheazmă pe teren. Şi nu se întoarce cu spatele la fazele de poartă. Dar are un stadion-fetiş, „Maksimir”, o arenă de 35.000 de locuri din Zagreb. Acolo ar juca toate meciurile Croaţiei. Nu pentru că îi poartă noroc, ci pentru că adversarii ar putea fi intimidaţi de frumuseţea locului: „Dacă nu eşti obişnuit cu stadionul ăsta, s-ar putea să te copleşească!”.

La Bucureşti a venit cu trupa de fotbalişti. Acasă, mai are o trupă. De heavy metal, „Rawbau”. Unul dintre hituri a ajuns numărul unu în topurile din Croaţia. Cîntecul se numeşte „Mîndră nebunie”, un titlu care „spune multe despre omul ăsta”, comentau cei de la „Daily Telegraph”. Bilic l-a compus ca să-i ridice moralul echipei, înaintea meciurilor.

Cu cel mai mare respect faţă de fotbal şi de rock, îşi iubeşte ţara. „Cu pasiune!”, spune el. Chiar dacă patriotismul nu intră în fişa postului de la „naţională”. Vorba de duh cu „Mi-e scîrbă de ţara mea” aparţine altui selecţioner.