Interzis

În mai 1968, pe zidurile unui teatru parizian, lîngă plăcuţa cu „E interzis afişajul”, o mînă revoltată a scris: „E interzis să interzici”. Sloganul a făcut carieră. Lăcătuş avea patru ani pe atunci.

Timpul a trecut, mesajul s-a şters de […]

În mai 1968, pe zidurile unui teatru parizian, lîngă plăcuţa cu „E interzis afişajul”, o mînă revoltată a scris: „E interzis să interzici”. Sloganul a făcut carieră. Lăcătuş avea patru ani pe atunci.

Timpul a trecut, mesajul s-a şters de pe zid, iar în ianuarie 2009, dăm peste un Lăcătuş care se opune plecării lui Rada la Karlsruhe. „Nu permit să dea probe!”, spune antrenorul Stelei. De ce? Pentru că Rada este „un jucător important”.
Sigur, nu e un simbol, dar e important! Atît de important, că Lăcătuş nu numai că „nu-i permite” să-şi încerce norocul în altă parte, dar, pînă acum, nu i-a permis să-şi încerce norocul nici la Steaua. L-a utilizat doar în caz de avarie, în absenţa lui Rădoi sau Ghionea.

Cu Lăcătuş pe bancă, Rada a jucat 21 de minute în returul sezonului trecut. Iar în tur, a fost titular de trei ori. Dacă afirma despre Rada că e „o rezervă importantă” sau „o rezervă de jucător important”, antrenorul stelist se afla o idee mai aproape de adevăr.

Al doilea argument al lui Lăcătuş: Rada n-are ce căuta la „locul 15 din Germania”. Să fie o fundătură profesională? E de preferat să faci tuşa la Steaua decît să joci în Bundesliga? În cazul ăsta, rămîne un mare mister de ce Zsolt Low, fundaşul lui Hoffenheim, a ales liga a doua germană în locul Stelei.

E vorba de impresii personale. Clar, Lăcătuş are păreri sumbre despre „locul 15 în Germania”. Poate se teme pentru cariera lui Rada. Sau pentru prestigiul Stelei. E treaba antrenorilor să-şi facă griji.

Dar, dacă Lăcătuş şi-a permis să nu-l folosească pînă acum, Rada îşi poate permite să dea probe unde vor muşchii lui. E treaba jucătorului să-şi poarte de grijă. Mai ales că n-a primit nici o garanţie că situaţia lui se va schimba în retur. N-a primit decît o interdicţie. Una în plus.