Renăscut

Burdujan n-a visat în copilărie să ajungă atacant la Vaslui. Sau poate că da, dar a fost unul din visele acelea de care nu-ţi aduci aminte. Şi oricum, dacă a visat, n-a spus! Nu e genul de declaraţie pe care […]

Burdujan n-a visat în copilărie să ajungă atacant la Vaslui. Sau poate că da, dar a fost unul din visele acelea de care nu-ţi aduci aminte. Şi oricum, dacă a visat, n-a spus! Nu e genul de declaraţie pe care o fac fotbaliştii cînd semnează un nou contract. Dar în curînd s-ar putea să-i auzim afirmînd sus şi tare: „Mereu mi-am dorit să ajung la Urziceni!”. Sau la Braşov, la Cluj, la Timişoara, la Pandurii, la Galaţi.

Vă mai amintiţi cum a plecat Burdujan de la Rapid? Cu pumnul ridicat! Supărat că nu prindea echipa, a strigat în gura mare o bîrfă din vestiar: „Rednic îşi bate joc de mine!”. O răzbunare naivă! Nici acum nu se ştie cine de cine-şi bate joc în Giuleşti!

Acum Burdujan marchează în poarta Rapidului, dar, ciudat, nu mai vrea să se răzbune! La Vaslui, în sfîrşit a obţinut ce-a vrut. Să joace! Iată tot misterul „renaşterii” lui! La fel ca perlele, atacanţii trebuie ţinuţi în lumină, nu la cutie. „Am mare încredere în el!”, a anunţat Moldovan şi „Lucică” a  marcat în toate cele trei meciuri de cînd îl are antrenor.

Iată explicaţia pentru „renaşterea” lui Burdujan, a lui Mara, a lui Onofraş, a lui Ilie Iordache, a lui Gabi Paraschiv! Puţină încredere, ceva mai multă linişte! Şi fără bătaie de joc! Iată o explicaţie şi pentru pasa cenuşie prin care trece Bogdan Stancu.

Nu e capătul lumii să te duci la capătul ţării, adică oriunde în afara Bucureştiului! Să alegi în locul „granzilor” o echipă unde n-ai cinci antrenori pe sezon, plus antrenorul-finanţator! Sau şapte acţionari jumate pe cap de jucător! Dimpotrivă, s-ar putea ca, în timp, provincia să devină visul oricărui fotbalist român!

Mai contează ce-a visat Burdujan în copilărie? Acum, cu mintea de la 24 de ani, îşi doreşte să dea 20 de goluri pentru Vaslui sezonul asta. Deocamdata, a dat opt. Din marea lui supărare, i-a rămas doar o urmă de răutate copilărească: „Mă bucur că am plecat de la Rapid!”. Are şi de ce.