Circul foamei

Copos joacă actul Taher din teatrul sărăciei, pe spinarea jucătorilor

Paul Krugman, laureatul Nobel pentru economie pe anul ăsta, are un mare regret. N-a prevăzut la timp izbucnirea crizei financiare. „N-am înţeles în ce măsură sîntem la mîna efectului de […]

Copos joacă actul Taher din teatrul sărăciei, pe spinarea jucătorilor

Paul Krugman, laureatul Nobel pentru economie pe anul ăsta, are un mare regret. N-a prevăzut la timp izbucnirea crizei financiare. „N-am înţeles în ce măsură sîntem la mîna efectului de domino al finanţelor”, spune el. România n-are un Nobel în economie, dar are afacerişti mult, muuult mai vizionari. Singurul om care a înţeles ce va urma încă de acum 18 ani se numeşte George Copos, cunoscut şi drept cel mai trist patron cînd îi cîştigă echipa.

A impus economii drastice imediat cum a preluat Rapidul. Întîrziatul salariilor, tăiatul din prime, transferurile de pe Internet, actele de canibalism bugetar au devenit, treptat, un mod de viaţă contabilă în Grant. Ministerul, sponsorii, „tovarăşii de drum” toleraţi ca acţionari, toţi au donat involuntar în cutia milei întinsă cu mînă sigură de Copos.

„S-a mai întîmplat să avem întîrzieri la salarii!”, spune Zotta. Nimic nou. Fapt divers giuleştean. Golul din conturi ameninţa să nu fie luat prea în serios. Mai ales că echipa îşi revenise în campionat. Şi atunci, lovitură de teatru! Se închide cantina de la ProRapid! Era nevoie de o probă concretă, pentru ca starea de urgenţă să capete credibilitate. Foamea are alt impact decît o restanţă. Lume, lume, iată sărăcia lucie! Oficialii clubului nu se mai obosesc s-o ascundă. Dimpotrivă, depun toate eforturile de PR ca s-o scoată în faţă! Nu sînt bani la Rapid! Chiar nu sînt! Nici măcar 4-500 de RON pentru masa de după antrenament? Nici! Nimic, nimic!
Patron avangardist, Copos nu numai că a prevăzut primul criza, dar o şi suportă înaintea tuturor. Şi o va suporta şi după ce criza va fi demult trecută. Ori se află în relaţii mai apropiate cu Dow Jones, ori mimează penuria ca să atragă lichidităţi. E o veche tactică de vînătoare: se preface falit, apoi sare la buzunarul celor care se apropie de club. Dacă nu curge, pică: de la suporteri, cîte 5 euro, de la Taher, opt milioane!

Demonstraţia de sărăcie pe spinarea echipei şi prin stomacul jucătorilor nu se va opri desigur aici. Şirul aberaţiilor se va tempera doar cînd Copos va ajunge pe lista scurtă la Nobel pentru inginerie, la Oscar pentru regie sau la Parchet, pentru Loterie. Orice patron în incapacitate de plată s-ar retrage din joc. Nu e cazul lui! Îşi ţine clubul în mizerie pentru că ştie! Vede! Intuieşte încotro bat indicii bursieri, sondajele electorale şi interesele lui Taher! Se anunţă vremuri prospere! Nu pentru club, desigur.

Iordanianul şi-a dat seama că e greu să transformi un stadion în complex comercial şi a dat înapoi. Nici o problemă! Ca să-i ridice moralul, Copos s-a apucat plin de rîvnă să transforme Rapidul în Circul Foamei. Iar de la Circul Foamei la mall, se ştie, nu mai e decît un pas!