Jucăria unui om bogat

Steaua a fost faultată dur prin schimbarea de antrenor Dorinel Munteanu nu trebuie nici blamat, nici compătimit. Riscurile pe care şi le asumă venind la Steaua nu sînt decît riscurile meseriei de antrenor, cu suplimentul de mizerii aferent fotbalului românesc. […]

Steaua a fost faultată dur prin schimbarea de antrenor
Dorinel Munteanu nu trebuie nici blamat, nici compătimit. Riscurile pe care şi le asumă venind la Steaua nu sînt decît riscurile meseriei de antrenor, cu suplimentul de mizerii aferent fotbalului românesc. Indiferent cu ce entitate semnează contractul, cu Steaua, cu Becali sau cu nepoţii care apar în actele clubului, va avea statutul unui interimar. Probabil, nici nu speră la mai mult. Nici dac-ar fi Mourinho în locul lui, n-ar avea de ce să spere.
Dar ce riscă Steaua prin această mutare în plin sezon? Enorm! Riscă să-şi ruineze visul european şi să dea înapoi cîţiva ani, pe vremea nesfîrşitelor tururi preliminare. Alungarea lui Lăcătuş şi instalarea unui nou tehnician funcţionează exact ca o piedică, ca „o talpă” iresponsabilă în momentul cînd Steaua avea mingea la picior. Făcuse cel mai bun meci din Ligă, din ultimii ani. Îşi revenise după o serie de jocuri lamentabile în campionat. Începea să se închege ca grup, din mers, cu toate transferurile făcute în ultimul moment din ceasul al treisprezecelea.

Şi, cînd Steaua lui Lăcătuş a prins să umble şi să dea goluri, conducerea i-a tăiat elanul. I-a rupt tendoanele dintr-o smucitură de microfon. E greu de spus cînd va fi din nou aptă de un joc precum cel cu Lyon. Cînd se va reface, cît timp îi va trebui să-şi reia creşterea. E şi mai greu de apreciat cînd se va reîntoarce în elita europeană a fotbalului. Semnele indică, mai degrabă, comerţ în loc de performanţe. Patronul deja pomeneşte mai des de iarna transferurilor, decît de primăvara europeană.

Steaua a suferit un şoc, dar nu unul pozitiv, ca la Cluj. Mai degrabă, e un şoc care anunţă o criză prelungită. Un Ev Mediu întunecat pînă la batjocură. Dorinel Munteanu nu se află în situaţia lui Trombetta, antrenor fără experienţă, dar familiarizat cu lotul. Vorbim de altă mentalitate, de altă organizare, în care tehnicianul reprezintă o rotiţă în sistem, nu un spaţiu alb în organigramă.

În Ghencea, patronul a decis să-şi personalizeze clubul, aşa cum sînt personalizate limuzinele. Nu mai vorbim de un club de fotbal organizat după tipare profesioniste, nici măcar de o afacere, ci de jucăria unui om bogat. Becali nu administrează o echipă, se joacă pur şi simplu de-a patronul, de-a antrenorul şi de-a fotbalul, pînă se plictiseşte sau pînă se strică jucăria.

În aceste condiţii, cu acest finanţator, Steaua riscă totul, în orice moment. Prin comparaţie, riscurile la care se expune Dorinel Munteanu par un răsfăţ.