Steaua aproape matură

Roş-albaştrii au avut mai mult decît încredere. Au avut o strălucire nebună în faţa Lyonului. Nebunia aceea pe care o vedem doar în ochii altora, doar pe băncile altora. De data asta, Lăcătuş a luat-o razna. Şi Goian, care aproape […]

Roş-albaştrii au avut mai mult decît încredere. Au avut o strălucire nebună în faţa Lyonului. Nebunia aceea pe care o vedem doar în ochii altora, doar pe băncile altora. De data asta, Lăcătuş a luat-o razna. Şi Goian, care aproape s-a speriat cînd a marcat pentru 2-0.

Steaua şi-a răzbunat umilinţa, i-a readus pe campionii Franţei la condiţia umană, lipsită de apărare, cu un strop de ridicol în poartă. S-a clătinat la fulgerele trimise de Juninho şi Benzema, dar s-a ridicat, strîngînd din dinţi, ca Rădoi. S-a repliat îndîrjt, destrămîndu-se şi strîngîndu-se cu instinct sigur, de prădător. A pîndit momentul prielnic, a vînat slăbiciunile adversarului, s-a bătut pentru balon de parcă nu mai rămăsese nimic altceva pe lume. Decît o minge şi voinţa de viaţă a unei echipe.

Francezii au trecut prin rîndurile steliste ca luminile năucitoare, văzute dintr-un tren în mare viteză. Au apărut, au înscris, au dispărut, şi jocul a revenit la normal. Dar alta a fost viziunea serii. Acea Steaua care s-a lăsat atît de mult aşteptată, echipa deplină, vie şi aproape matură, echipa de Ligă. Curajoasă şi în stîngăcie! Echipa aceea visată de toţi suporterii ei prinde contur!