Amintiri din viitor

Cu Franţa, suporterii nu aşteaptă minuni de la „tricolori”, ci fotbal Era o dimineaţă de Crăciun. Sîmbătă, 11 octombrie. Vă amintiţi victoria cu Franţa? Stadionul din Constanţa gemea de lume, peste 7.000 de spectatori plătitori de bilet la revelaţie.

Valuri […]

Cu Franţa, suporterii nu aşteaptă minuni de la „tricolori”, ci fotbal
Era o dimineaţă de Crăciun. Sîmbătă, 11 octombrie. Vă amintiţi victoria cu Franţa? Stadionul din Constanţa gemea de lume, peste 7.000 de spectatori plătitori de bilet la revelaţie.

Valuri galbene în tribune, o mare de oameni care aşteptau totul sau aproape nimic de la echipa lor. Vă mai amintiţi meciul acela? Cînd o generaţie a capătat un nume şi s-a însăilat în istorie, în ultimul moment. Generaţia aceea pe care mulţi o crezuseră ratată, dezbinată, decimată de ghinioane…

Şi atunci, s-a văzut iar Chivu, cu mîna la piept, cîntînd imnul într-un falset devotat. Şi restul „tricolorilor” luîndu-se după căpitan, stropşind versurile umăr la umăr. De parcă vroiau să scoată din ei şi ultima fărîmă de sunet şi s-o arate lumii, ca pe o proclamaţie către ţară, către sine, către fotbal.

Vă mai amintiţi lobul acela al lui Mutu, care a ras bara în minutul 4? Centrările şi pasele acelea precise, ca-n transă! Cum s-a prăbuşit Tamaş, în careu, de gît cu Ribery! Pentru că ştia că aşa şi numai aşa se procedează cu zmeii care înghit fundaşii pe nemestecate! De cînd nu mai jucase „naţionala” cu furia asta?

Cu Henry cu tot, Franţa se micşorase într-atît, încît părea doar macheta campioanei mondiale de altădată. Se clătina pe toate flancurile, iar „tricolorii” mărşăluiau precum comunarzii pe străzile Paris. Nu mai dădeau înapoi, nu mai puteau să dea înapoi! Ce le-a spus Piţurcă înaintea meciului rămîne un mister! Poate le-a zis „Haiducii mei!” sau poate n-a zis nimic, s-au privit ochi în ochi şi au tăcut bărbăteşte.

Mai ştiţi cînd a scăpat Benzema singur în faţă cu Lobonţ? Mulţimea în galben a amuţit, dar nu se ştie de unde a apărut Goian, sau mai bine zis capul lui Goian, care este mereu acolo, nu vi se pare? Şi balonul s-a rostogolit în aut.

Şi apoi au atacat ai noştri. Mandanda nici nu şi-a dat seama ce l-a lovit. Un voleu al lui Mutu şi… Incredibil! Ce fază! Ce clasă!

Era o dimineaţă de Crăciun. Deşi calendarul arăta sîmbătă, 11 octombrie, seara. „Tricolorii” şi-au oferit încă o şansă la existenţă în fotbal. Iar suporterilor le-au dăruit un meci de vis. Nu s-a jucat încă. Dar ce-ar fi, cum ar fi dacă?