Cifre, nume, chipuri
Pe lângă gloria sportivă, Mondialul rusesc înseamnă milioane de pungi cu seminţe, milioane de sticle de bere, sute de milioane de telespectatori şi o ţară care va rămâne de neînţeles
La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au privit meciul reprezintă 99,6 la sută dintre toţi islandezii care se uitau la televizor în acel moment. E un procent istoric şi greu de egalat. Poate dacă se califică Andorra sau Feroe, cine ştie.
Pe marginea Mondialului rusesc, s-a dezbătut despre audienţe, în scădere pe unele porţiuni, faţă de ediţia din 2014. Dar cifrele sunt nedrepte. 18,6 milioane de mexicani s-au uitat la meciul de deschidere, cu Rusia, scor 2-1. Mai puţini cu câteva sute de mii decât la primul meci de acum patru ani. Dar n-a fost o problemă de entuziasm, ci de fus orar.
Cartierul chinezesc
Şi-apoi, oricâtă dragoste ar avea pentru culori, croaţii tot 4,1 milioane rămân. La semifinala cu Anglia, aproape nici n-au contat, în statistici, de vreme ce s-au uitat 26,6 milioane de englezi. Record absolut pentru ITV: 84 la sută dintre televizoarele din Albion erau deschise pe Mondial. Şi nu s-au uitat doar englezii, şi la TVR semifinala a doua a fost cel mai vizionat meci. Mai ales în fazele eliminatorii, turneele finale nu trăiesc doar din devotamentul suporterilor, ci şi din spectacol.
Ca dovadă, în jur de 100.000 de chinezi au venit în Rusia de plăcere. Chinezii, e drept, sunt printre puţinii pământeni în stare de asta. Au cheltuit fiecare în jur de 7.000 de euro, conform presei de la Beijing, 40.000 dintre ei au cumpărat bilete pe site-ul FIFA. N-au venit să echilibreze balanţa şi să strige pentru croaţi sau pentru islandezi. Chinezii ţin cu brandurile tradiţionale din Vest, cu Spania, cu Germania, cu Anglia.
Cei peste un miliard de chinezi rămaşi acasă şi-au făcut provizii de meci. 18 milioane de sticle de bere şi, iată o cifră care să ne dea de gândit, pe stadioanele noastre, 1,7 milioane de pungi de seminţe de floarea-soarelui. Atât a vândut un mare furnizor online. De ce să ne dea de gândit? Pentru că la sportul ăsta suntem pe locul doi în lume, spargem 15.000 de tone de seminţe pe an, nu pe lună. Şi cum campionatul românesc nu e prea încurajator, o să ne ronţăie medalia chinezii.
Berea după bere nu e vodcă
Nu contează cine se uită la Mondial, contează cât consumă. Ruşii au rămas fără bere, deşi asta nu e neapărat o tragedie naţională. Barmanul de la Gogol, din Moscova, a declarat pentru Reuters că fanii englezi au dat gata 800 de litri de bere în trei zile. Nu e chiar o cantitate ameţitoare. Nu se ştie cum s-au descurcat omologii lui de la barurile Tolstoi, Puşkin şi de la restaurantul cu specific subteran Dostoievski, Ciudat a fost, pentru ospătarii ruşi, să le dea clienţilor doar bere.
Preţurile de cazare au crescut, în unele oraşe-gazdă, şi cu 18.000 la sută. O cameră de 20 de euro a ajuns să coste peste 3.100 de euro şi să se numească „apartament superior”, scrie The Independent. Alternativa era cortul, 63 de euro bucata.
Astea sunt numerele, care vor fi uitate imediat după ce a căzut cortina de mătase. Chipurile Mondialului rusesc vor rezista un pic mai mult. Nu chipul palid, de „naţională” al lui Messi, ci chipul lui Maradona, cu toate expresiile faciale posibile, pe care nu s-a şters încă răbdarea cu care-şi aşteaptă urmaşul. Bucuria de-a dreptul fioroasă a lui Akinfeev, după ce a oprit două şuturi de la 11 metri ale spaniolilor. Chipul lui Kante, descris de Lineker: „jucătorul în serviciul celorlalţi”. Încruntarea antrenorului croat, aruncându-le mănuşa marilor cluburi.
Şi chipurile necunoscute ale refugiaţilor, din Africa, din Orientul Mijlociu, care au jucat finala lor, fotbal în cinci, pe zi, într-un parc de lângă Piaţa Roşie. Autorităţile au promis că nu-i vor controla la acte, îi vor lăsa în pace, pe durata turneului. Din 6.000 de sirieni care caută azil în Rusia, doi l-au obţinut.