Plevuşcă pe rol

FRF a ajuns iar la DNA. Nu mai e un semn de normalitate, de anulare a privilegiilor fotbalului de "stat în stat". E un semn de criză a Justiţiei

Ştirea că şeful FRF e cercetat de DNA reprezintă un semn că Justiţia se află într-o stare de aşteptare. Oricâte impresii copleşitoare are fotbalul românesc despre el însuşi, anchetarea mişmaşurilor de la Federaţia condusă de Răzvan Burleanu rămâne un caz mărunt, cu impact limitat, social şi instituţional. Plevuşcă, în lipsa rechinilor care sunt pe cale să devină specie ocrotită de lege. Nu e Dosarul Transferurilor, nici Dosarul Dezafilierii Craiovei, nici măcar Dosarul Primelor încasate de regimul Mircea Sandu. Procurorii au dat curs plângerilor înaintate de mai mulţi membri afiliaţi FRF, în frunte cu Tudor Iacov, preşedintele clubului Progresul Bucureşti.

Problema admnistraţiei Burleanu ar fi că actuala componenţă a Comitetului Executiv nu a fost recunoscută în instanţă. În ciuda acestei situaţii, a luat decizii, inclusiv referitoare la cheltuirea unor fonduri europene, câteva sute de mii de euro, pentru programe de educaţie şi sport, în parteneriat cu ONG-uri. De pildă, FRF e implicată, de anul trecut, în programul ONSIDE, care vizează formarea arbitrilor şi care este finanţat prin programul ErasmusĂ.

FRF a tratat cu lejeritate legile ţării şi şi-a văzut de treabă fără să mai ceară OK-ul de la tribunal. Aşa a procedat şi administraţia Mircea Sandu, care a jonglat multă vreme cu două regulamente, unul vechi, aprobat, altul în curs de aprobare în instanţă. DNA a cerut informaţii de la MTS despre situaţia FRF, încă n-a fost chemat nimeni la audieri.

Elicoptere, urmăriri, mascaţi
Nici fotbalul nostru nu mai are ecoul pe care-l avea acum un deceniu, când Giovanni Becali dădea buzna în biroul procurorilor şi ameninţa că „sparge tot”. În Dosarul Valiza, a existat şi o urmărire ca-n filme, de la Bucureşti până la un restaurant din Cluj. Piţurcă, pe atunci selecţioner, a fost reţinut pe aeroport şi dus la audieri, spre compasiunea generală a şefilor din fotbal. În Dosarul Mită în arbitraj, în care a fost condamnat Vasile Avram, tablouri, basoreliefuri, şampanii şi bani zburau cu elicopterul, pe deasupra campionatului.

Cu zăngănit de cătuşe, cu chiu, „Să vină DNA!”, cu vai, „Am familie, onorată instanţă!”, taţii şmecherilor din fotbal au învăţat o lecţie: că nu sunt mai presus de lege. Lecţia asta sunt pe cale s-o uite, cu fiecare dosar trimis înapoi pe masa parchetelor.

Miting în ocru mediocru
Pentru a verifica faptele de care e acuzat Burleanu, ajunge un click pe site-ul Ministerului Justiţiei, la rubrica Registrul Special al Asociaţiilor ş Federaţiilor. Comitetul Executiv al FRF nu e listat acolo. Restul e căutare pe site-ul FRF, unde sunt publicate hotărârile CEx. Nu e rost de adrenalină. Din 2015, de când instanţa a respins definitiv cererea de intrare în legalitate a Comitetului, conducătorii FRF nu s-au sinchisit să ia nicio măsură. De ce ar fi făcut-o? Ce riscă acum, la urma urmei? În ritmul în care dezbate Parlamentul zilele astea, riscă să fie declaraţi Cetăţeni de onoare. Dacă sunt trimişi în judecată, se termină mandatul înaintea procesului.

Iar între timp pot transforma, după modelul politicienilor, calitatea de inculpat în titlu de glorie şi exerciţiu de iconografie personală. Burleanu poate ţine o conferinţă de presă, în care să clameze că e persecutat de statul pieziş cu fotbalul. Şi că, din pricina anchetelor procurorilor, fotbaliştii se tem să mai dea cu piciorul în minge, aşa cum primarii se tem să semneze. Sau, dacă se îngroaşă termenele, Burleanu poate organiza pe Maior Coravu un miting în galben sau ce alte culori ale curcubeului mai poartă „naţionala”. Să cheme toţi votanţii lui din teritoriu, din fotbalul mic şi microscopic. Să dea vina pe uşoara moştenire lăsată de Naşu’, nici n-a avut ce prejudicia pe la Federaţie, de aia s-a înfipt în bani europeni. Şi să-i informeze că se simte abuzat. Nu doar el, ci şi jucătorii, cărora li se pun microfoane în faţă imediat ce ies de pe teren. Suspectă chestiune. De câte ori poate asculta cineva „Importante sunt cele trei puncte”, fără să aibă un motiv ascuns?