Nici banii publici nu joacă

Bugetul uriaş al CSA n-a contat în Liga a 4-a. Iar mâna lui Lăcătuş se vede doar pe gâtul ultraşilor

La cât de belicos prezintă situaţia Florin Talpan, artificierul de serviciu al CSA, echipa Armatei nici nu ar trebui să vină la teren, pentru a promova. Înaintea returului din play-off, cu Academia Rapid, juristul CSA a contestat la FRF dreptul de joc al unor fotbalişti vişinii: sunt profesionişti şi se dau amatori. Steaua a pierdut, cu 0-2, dar Talpan prevede o victorie zdrobitoare la „masa verde”, pentru „încălcări foarte grave ale regulamentelor”.

În primul rând, şi CSA, şi Academia Rapid au fost înscrise direct în Liga a 4-a printr-un elan organizatoric al Asociaţiei de Fotbal Bucureşti, care a eliminat subit criteriul „meritului sportiv”. A primat meritul Primăriei Sectorului 1 şi al Ministerului Apărării.

Aşa că mai uşor cu „încălcările” pe scări! În al doilea rând, vorbim despre CSA Steaua, echipa cu cel mai mare buget anunţat vreodată în Liga a 4-a: peste 150.000 de euro. Bani din care s-au plătit salarii de profesionişti, nu de amatori.

Managerul Lăcătuş şi antrenorul Ion Ion aveau misiunea de a construi o echipă care să n-aibă mari emoţii la promovare. Au ales să transfere aproape tot lotul de la Regal Sport, clubul lui Claudiu Florică, inculpat în Dosarul „Microsoft”, pentru o sumă „care s-a plătit, dar nu vă pot spune despre cât este vorba”, mărturisea Lăcătuş. În iarnă, au adus şi doi stranieri în probe, unul a rămas.

La loc comanda, la juniori
Cu banii ăştia publici puşi la bătaie, cu jucătorii ăştia, aleşi pe sprânceană, nu mai vorbim de staff, CSA Steaua a ratat barajul pentru Liga a 3-a. Asta e, voinţa politică nu înseamnă şi putere fotbalistică. Există varianta înscrierii directe în acest eşalon, pentru că CSA participă cu echipe de juniori în Liga Elitelor.

Posibilitatea e prevăzută în articolul 19, punctele 20 şi 21 din ROAF. Dar trebuie îndeplinite unele condiţii. De pildă, înscrierea se face „în limita locurilor disponibile”, adică dacă se retrage vreo echipă. Se poate întâmpla. Vedem zilnic echipe care sunt cucerite de trupele de infanterie, se desfiinţează în urma unui bombardament aerian sau se împiedică de un tanc şi nu se mai prezintă la meciuri.

Regulamentul pune şi o condiţie ironică pentru planurile cheltuitoare ale CSA: „trebuie să folosească minimum 7 jucători sub 19 ani pe toată durata meciului”. Cu alte cuvinte, dacă vrea să promoveze, echipa Armatei trebuie să crească jucători. Tot bugetul acela ofensiv trebuie direcţionat spre copii şi juniori. CSA a încercat scurtătura tipică fotbalului profesionist: să ia jucători de-a gata, din curţile altora, fluturând la gard teancul de euro, în stilul consacrat de Gigi Becali.

Dosarul „De ce nu dai, mă, de ce nu dai?”
Florin Talpan, cu reclamaţiile şi revendicările lui, se străduieşte să suplinească lipsa de viziune de la nivelul conducerii clubului. Lipsa de comunicare cu publicul stelist. Nu doar steliştii, ci şi contribuabilii care nu-s microbişti au dreptul să afle ce se întâmplă cu banii cheltuiţi de CSA la secţia de fotbal.

Au vreun rost, vreun plan, vreo chitanţă? Ceea ce nu va reuşi să suplinească vreodată juristul Talpan în schemă, tocmai pentru că e jurist, este fotbalul. Nu-l va putea aduce de urechi înapoi în cazarmă. Asta era treaba „Fiarei”. Dar Lăcătuş a găsit de cuviinţă să răspundă provocărilor din tribune, nu din teren. Înaintea meciului decisiv cu Academia, i-a pus mâna în gât unui ultras care-l jignise. Şi scena s-a oprit aici. Lăcătuş l-a adus unde a vrut. L-a folosit ca să-şi etaleze amprenta de manager la Steaua.

Cât despre ceilalţi şefi ai CSA, încă n-au dovedit că pot organiza un meci. După incidentele de la turul Steaua-Rapid, comandantul Cristian Petrea anunţa că îi va verifica pe fiecare dintre cei 960 de presupuşi angajaţi ai firmei de pază. Firmă cu care, de altfel, clubul Armatei a încheiat şase contracte, din 2011 încoace, conform baniităi.info. „Se poate ajunge chiar la rezilierea contractului”, spunea Petrea.

S-a ajuns la tăcerea mâlc. CSA n-are ce le reproşa stewarzilor, dacă sunt profesionişti. Iar dacă sunt amatori, se înţelege că îşi merită banii şi fără luptă.