Lazăr, Rădoi şi alte pierderi de război

Din rampă de lansare, „naţionala” a ajuns piedică pentru carierele fotbaliştilor

După accidentarea lui Rădoi, nu s-a mai auzit nici un murmur dinspre federaţie. Nici o voce n-a mai poruncit supunere sub tricolor. Jucătorilor din campionat li se cere să […]

Din rampă de lansare, „naţionala” a ajuns piedică pentru carierele fotbaliştilor

După accidentarea lui Rădoi, nu s-a mai auzit nici un murmur dinspre federaţie. Nici o voce n-a mai poruncit supunere sub tricolor. Jucătorilor din campionat li se cere să vină pe targă la „naţională”. Şi, lucru ciudat, nimeni nu are nimic de comentat, cînd se întorc pe targă la echipa de club.

Culpă medicală sau ghinion? Sau poate declaraţiile selecţionerului l-au împins pe Rădoi spre o demonstraţie necugetată de devotament! Nu se ştie, nu s-a discutat. Să pui osul cu pescarii şi să ratezi confruntarea cu Toni şi Ribery! Ce logică nefastă ar dicta acest sacrificiu?

Un fotbalist ar alege, fără să clipească, să se menajeze cu Feroe şi să se mobilizeze cu Bayern. Dar a fost oare numai alegerea fotbalistului? Selecţionerul ar trebui să vină cu partea lui de explicaţie. Ar fi un minim semn de respect faţă de cluburi. De ce a considerat că avea neapărat nevoie de Rădoi pe pajiştea din Torshavn? Chiar nu existau variante? Sau n-a vrut să rişte nimic în faţa unor anonimi?

Mai norocos, Lazăr s-a întors din Feroe obosit, demoralizat, dar teafăr. N-a apucat să facă decît un antrenament şi a ratat repetiţia generală cu Urziceni. Lazăr e om de bază în Giuleşti, unul dintre aceia care-ţi cîştigă un meci. Sau, în cel mai rău caz, te ajută să nu-l pierzi. Fără scînteia lucidă care să-i ordoneze exploziile, jocul Rapidului a pîlpîit ca artificiile ude. S-au pierdut trei puncte, iar Peseiro a pierdut ocaziaunei ultime priviri clarificatoare înaintea întîlnirii cu Wolfsburg.

Şi acum, se pune întrebarea: în ce constă „interesul comun”, despre care vorbeau Sandu şi Piţurcă? Ţine cineva cont, acolo, la FRF, de interesul jucătorilor? Cu ce se aleg cluburile? Cu onoarea de a furniza materie primă pentru experimentele „tricolore”? Compensaţiile de la UEFA se acordă numai în timpul prezenţei la un turneu final. În rest, „naţionala” înseamnă pentru Liga 1 pierderi de război şi un cîştig vag de imagine.

În ultimii ani, fotbalul nostru de club a intrat şi s-a menţinut într-un circuit european al performanţei. „Naţionala”, în schimb, urmează acelaşi cerc vicios şi păgubos. Fără rezultate, fără iluzia optică a spectacolului. Pretinde „carne de tun” din campionat, o masacrează aiurea şi nu spune măcar „mulţumesc”!