Scandalul

Cadavrele urcă pe podium, liderii chinezi s-au proclamat şefi în materie de reîncarnări, torţa olimpică este o invenţie nazistă, mînuită de comunişti. Pacea olimpică, de asemenea, nu-i decît altă minciună modernă. La vechii greci, Jocurile reprezentau, de fapt, o continuare […]

Cadavrele urcă pe podium, liderii chinezi s-au proclamat şefi în materie de reîncarnări, torţa olimpică este o invenţie nazistă, mînuită de comunişti. Pacea olimpică, de asemenea, nu-i decît altă minciună modernă. La vechii greci, Jocurile reprezentau, de fapt, o continuare a războiului. Un scandal, o barbarie, nu o feerie paşnică.

Şocant, nu? Citiţi cartea lui Traian Ungureanu, „Olimpia în exil” şi veţi vedea cu totul altfel sărbătoarea de la Beijing. Nici o iluzie nu stă în picioare. Peisajele şi ideologiile se schimbă vertiginos. De la baronul de Coubertin la Hitler, de la Mussolini la sovietici. De la delegaţia chineză compusă dintr-un singur sportiv, în 1932, la China gazdă a Jocurilor.
Toate, povestite sclipitor, cu ironie neagră şi umor, din acela adevărat, care e, la bază, o formă tonică de disperare. Nici vorbă de maraton în antichitate! L-au inventat abia în 1896 şi, spune autorul, a avut o desfăşurare eroi-comică: „Nimeni nu ştie cum se aleargă o asemenea distanţă. Unii atacă prea devreme şi sînt culeşi din şanţuri sau sînt traşi repede prin ospătării, unde sînt stropiţi cu apă”.

Cît despre box, arăta ca-n filmele cu arte marţiale. Unul dintre procedee era lovitura cu degetele întinse: „Corect aplicată, lovitura perfora abdomenul şi spectatorii puteau aprecia imaginea intestinelor scoase din învins de un adversar priceput”. 

Olimpiada a rămas un război, dar unul comercial. O bătălie pentru pieţele de desfacere. O competiţie în care sportivii n-au nici un cuvînt de spus. Pentru că n-au voie. Olimpismul devine „producător de tembelism”. Are vreun rost protestul? Are, răspunde Traian Ungureanu. Fără boicotul din ’80, de la Moscova, „soldaţii sovietici ar fi rămas în Afghanistan mai mult. O secundă sau un an în plus”.