Du-te, Rădoi, du-te!

Rădoi trebuie să plece. Pe planeta lui. E ca un extraterestru care a ratat aterizarea. Ca un monopost de F1 nimerit pe autostradă. E ca Mutu la „naţională”. S-a rătăcit din alt film în fotbalul românesc. Are superclasă. Zenga nu […]

Rădoi trebuie să plece. Pe planeta lui. E ca un extraterestru care a ratat aterizarea. Ca un monopost de F1 nimerit pe autostradă. E ca Mutu la „naţională”. S-a rătăcit din alt film în fotbalul românesc. Are superclasă. Zenga nu se îndoieşte, iar Hagi constata enigmatic: „Rădoi este Rădoi”.

Iar Giovanni e Giovanni. Îşi vrea comisionul. Şi banii promişi vărului finanţator. „Transferul lui Rădoi va fi cadoul meu!”. Există însă un calcul mai rece şi mai cinic decît al impresarului. Calculul celor de la Inter. Oameni de afaceri, în toată puterea cuvîntului. Inter e Inter şi, cu toată criza din apărare, nu va plăti o avere pentru un jucător cînd poate lua altul gratis. O socoteală atît de simplă şi inevitabilă, încît Becali şi-a redus rapid pretenţiile, preţul şi tonul vocii. Steaua, oricum, a cîştigat enorm, incalculabil de pe urma căpitanului ei.
Rămîne calculul sfîşietor al suporterilor. Steaua fără Rădoi? De neimaginat! Dar posibil. E periculos ca o echipă să stea într-un singur om. Iar dependenţa de Rădoi nu mai înseamnă echilibru, unitate, forţa grupului. Dimpotrivă, grupul nepăsător şi-a delegat toate responsabilităţile liderului, l-a împins în faţă şi l-a părăsit în front. Unul pentru toţi. Unul care-şi pune obrazul, la propriu, ca să repare gafele altora. Cam ăsta e calculul prost al coechipierilor. Iar rezultatul se ştie, e 1-0 pentru Vaslui.

Mai există şi un calcul sceptic, pretins protector. Dacă nu va face faţă la Inter?! Ei, da, întotdeauna există riscul ăsta. Să te ratezi la un mare club – şansele sînt 50 la 50. La un club românesc, şansele astea cresc considerabil. În cel mai fericit caz, sînt de sută la sută. Şansele să nu atingi niciodată un trofeu european, să nu săruţi mingea într-o finală, să nu cîştigi cît ai merita în străinătate.

După ce şi-a zdrelit genunchii pe teren, după ce-a fost chemat în genunchi la „naţională”, Rădoi se roagă acum să plece. Tot în genunchi. De Dumnezeu, de patron, de impresar. Cam asta e povestea valorii la români. Există semne şi vor fi tot mai dese că nu mai rezistă mult în front. Semne de furie disperată că locul lui nu mai e în Ghencea.

Prea multe responsabilităţi, nedrept de multe, prea multă presiune, prea puţin orizont, iar timp, deloc. Pentru toate astea şi pentru că e din altă specie, Rădoi trebuie să plece. Nu respiră acelaşi aer mediocru, fricos şi mulţumit ca majoritatea fotbaliştilor din Liga 1. Şi, dacă nu pleacă, se sufocă. Dacă rămîne, orice va urma pentru el se cheamă agonie. 

PS: Patronul Stelei a anuntat in aceasta seara ca s-a ajuns la un acord cu Inter pentru imprumutul lui Radoi.