Tendinţe

Pe un zid din strada Arthur Verona, acum cîteva luni, trecătorii puteau vedea un omagiu de doi metri pe doi pentru Dorinel. Un tricou galben cu un opt întors în semn de „infinit”. O laudă un pic abstractă, dură, ca […]

Pe un zid din strada Arthur Verona, acum cîteva luni, trecătorii puteau vedea un omagiu de doi metri pe doi pentru Dorinel. Un tricou galben cu un opt întors în semn de „infinit”. O laudă un pic abstractă, dură, ca toate verdictele rostite la colţul străzii. De fapt, o idee a creativilor de la Cohn&Jansen.

După Euro, pe acelaşi zid, aceeaşi agenţie a expus un echipament ironic al „tricolorilor”. Tricou şi fustă. Aşa joc lipsit de bărbăţie cu Olanda, aşa ţinută. Ca să fie şi mai dureroasă, critica ar fi trebuit să conţină şi nişte tocuri. Şi un corset specific masculin de la Gaultier.

Dar oricum, imaginea asta face mai mult de o mie de cuvinte. E ca o revelaţie. Iată trendul „tricolor”. Plutea în aer. Asta era! Ne-am lăsat păcăliţi de faptul că poartă pantaloni. Şi i-am criticat în consecinţă.

Dacă purtau hainele potrivite, nu mai zice nimeni nimic. Tactica mov a lui Piţurcă rămînea la fel de misterioasă, dar cel puţin avea un mister feminin. Iar Mutu rata penaltyul, firesc, din cauza fustei prea strîmte. Pînă şi relaţiile dintre antrenor şi jucători ar fi avut un farmec telenovelistic. Imaginaţi-vă, Marica îi dă cu poşeta în cap selecţionerului şi-i strigă: „Misoginule!”. Cum, chiar aşa s-a întîmplat?

În fine, o „naţională” în fuste nu-i o idee rea. E chiar mai bună ca o „naţională” de fustangii. Cît despre afiş, ar trebui păstrat şi pe timpul Olimpiadei. Ca laudă pentru gimnaste.

„Nu s-a greşit deloc. (…) Dar atîta mizerie, nerecunoştinţă şi lipsă de apreciere doar în România pot exista!”
Victor Piţurcă