Adevăratele întrebări vin pe ţeavă
Răspunsuri corecte dacă te întreabă Armata cu cine ţii: a) cu dom' Semaca, b) cu Lăscărică, c) să trăiţi, cu respect, permiteţi să nu ştiu, nu răspund

„Funcţie de interesele CSA Steaua, ne rezervăm dreptul de a comanda un sondaj adecvat”, au anunţat şefii clubului Armatei. Un sondaj „care să dea adevărata dimensiune a mişcării fotbalistice steliste”.
Reacţia vine în urma unui sondaj Avangarde din decembrie. Studiul respectiv arăta că 34 la sută dintre cei intervievaţi ţin cu Steaua. La întrebarea „care e adevărata Steaua Bucureşti?”, 79 la sută au indicat echipa lui Becali. 14 la sută au indicat echipa MApN, iar 7 la sută au spus că nu ştiu.
De strajă sociologiei
În comunicat, CSA pune la îndoială sondajul Avangarde: „Nu am găsit informații complete cu privire la eșantionare, cine a comandat sondajul, grupul țintă vizat, scopurile și obiectivele urmărite”. Asta sugerează CSA: cine plăteşte sondajul primeşte partea leului din caşcavalul cu procente. Clientul nostru, părerea lui.
Sondajul e un instrument imperfect, dar singurul capabil să coboare în mina de gânduri a unei comunităţi, la un moment dat. Şi să se întoarcă de acolo cu informaţii care, uneori, contrazic cu tupeu părerile autorităţilor.
De pildă, un sondaj IRES din primăvara trecută arăta că peste 80 la sută dintre români sunt de acord cu vaccinarea. Nu e cazul să fie speriaţi cu dosare penale.
Sondajul despre fotbal a fost realizat telefonic, pe un eşantion de 800 de persoane de 18 ani sau peste, precizau cei de la Avangarde. „Grupul ţintă” e, ca să spunem aşa, întreaga populaţie majoră a României.
Ceea ce n-au observat nici Becali, în euforia decriptării, nici CSA e că a scăzut cu 20 de procente mulţimea suporterilor stelişti. În 2014, un sondaj IRES arăta că 54 la sută dintre români ţin cu Steaua. Acum, procentul a ajuns de 34 la sută. Pierderi din războiul cu tingiri în jurul tribunalului.
Voinţa politică de procente
Sondajul Avangarde nu avantajează vreo tabără. Arată doar ce alambicată pivniţă e mentalul colectiv, ce greu se schimbă percepţiile şi, printre altele, ce puţin contează o hotărâre judecătorească pe harta emoţională a fotbalului. Şefii CSA trebuiau să se aştepte că publicul stelist nu va dansa după cum cântă corul Armatei.
Nu e doar inerţia la mijloc, ci şi neîncrederea. În comunicatele lui băţoase spre trunchiate, clubul din Ghencea nu-i informează pe cetăţeni ce bani publici alocă pentru echipa lui Lăcătuş. Dar se cramponează, iată, de părerile lor, vrea să le „adecveze” cheltuind pe sondaje. Păreri pe care generalii le-au nesocotit şi atunci când au dat Steaua pe mâna lui Becali, şi acum, când s-au luat la întrecere cu el.
De fapt, marea problemă pe care o are CSA cu acest sondaj e că rezultatele lui s-ar putea să conteze în ochii guvernanţilor. Oprirea folosirii abuzive a unui bun al statului n-are nevoie de suport popular. E o datorie a autorităţilor. Dar finanţarea unei echipe profesioniste de fotbal cu bani publici reprezintă o decizie politică. Iar deciziile politice iau în calcul aspectele legate de imaginea publică.
Cu ce stat ţineţi: major sau minor?
14 la sută nu e o mulţime în care să faci baie. Rămân clăbucii pe tine. Pe termen scurt, conducerea CSA n-are cum să remedieze acest neajuns. Poate comanda propriul sondaj, într-un grup ţintă select, de cunoscători. Poate alege adevăratele întrebări întrebătoare: cu ce armată ţineţi, a Imperiului sau a Confederaţiei? Pe unde nu se trece, pe aici sau pe acolo? Care e actorul preferat din teatrul de operaţiuni?
„Adevărata dimensiune a mişcării fotbalistice steliste”, adică valorile militare, nu se măsoară prin chestionare. Acest vremelnic 14 la sută nu e nici surprinzător, nici insurmontabil. Sondajul e vânare de vânt capricios, legea-i lege. CSA nu are motive să reclame vreo uzurpare.
Nu e decăzută din drepturile de administrator al celui mai popular brand sportiv din România, doar pentru că, prin decizii proaste de management, îi sapă popularitatea. Doar pentru că medaliile de la JO sunt tot mai puţine, titlurile naţionale la jocuri sunt tot mai rare şi cantitatea de „carne pentru cârnaţi”, consumată la Forban, e tot mai mare.