Temperaturi

Ca şi cum nu existau destule motive de invidie populară faţă de fotbalişti, vara asta ne mai oferă încă unul. Cantonamentele la 14 grade. Rapidiştii în Elveţia. Steaua şi CFR în Austria, pe versanţi separaţi, desigur. Dinamoviştii în Franţa, pe […]

Ca şi cum nu existau destule motive de invidie populară faţă de fotbalişti, vara asta ne mai oferă încă unul. Cantonamentele la 14 grade. Rapidiştii în Elveţia. Steaua şi CFR în Austria, pe versanţi separaţi, desigur. Dinamoviştii în Franţa, pe malul lacului. Cînd ţara arde, jucătorii şi antrenorii tremură de frig şi zburdă în ploaie. Viaţă de fotbalist, ce mai!

Nu e doar o fiţă! Există explicaţii din medicina sportivă pentru cantonamentele la altitudine. Cresc capacitatea de efort, oxigenează sîngele etc, etc. Posibil! Dar nici măcar stagiile în Himalaya nu-i pot pregăti pe fotbalişti pentru clima şi orele de meci schimbătoare din Liga 1. Nici măcar raftingul nu ajută!

Cînd e canicula în toi, cînd suflă viscolul, cînd plouă cu piatră, atunci trebuie disputate meciurile, în viziunea şefilor Ligii. Care vor să ridice fotbalul la rang de sport extrem. Dacă puteau să prevadă tornadele, glaciaţiunea şi potopul rezultat din topirea gheţarilor, ar fi programat meciurile în consecinţă. Toate, la ora sinistrului. Probabil regretă că nu trec uragane prin România. Audienţa la etapă ar fi maximă!

Prin urmare, pentru un plus de adaptare, în loc de munte, echipele ar trebui să meargă în Sahara. Să se antreneze la temperaturi comparabile cu cea din mintea şefilor Ligii. Ori să joace pur şi simplu table la umbră, ca să înţeleagă gîndirea adversarului.