Nunţi, botezuri, meciuri
Arbitrajul video, interpretat de LPF: o filmare selectă, în care nuntaşii se văd numai când se strigă darul şi se aruncă buchetul

LPF va introduce arbitrajul video din sezonul următor şi, „dacă nu vor fi probleme cu banii”, chiar din play-off. UEFA va include această opţiune în Regulile jocului, de anul viitor.
Şeful Ligii a atras atenţia asupra costurilor, „noi vom încerca să luăm varianta cea mai ieftină”, „am ieşit la 600.000 – 700.000 de euro”. Un sistem performant de linia porţii, deja folosit în campionate din Europa, costă între 250.000 de euro (cipul în minge) şi 500.000 de euro (HawkEye), de stadion. În Liga 1, preţul total s-ar ridica la 2-4 milioane de euro.
LPF a estimat „în funcţie de aparatură” şi de „costuri de arbitraj, pentru că apar doi arbitri în plus şi doi operatori”.
În tenis, introducerea sistemului HawkEye a dus la scăderea numărului de arbitri, s-a renunţat la cei de linie. Şeful LPF îşi imaginează că va fi nevoie neapărat de doi asistenţi în plus, să păzească monitorul şi să strige spre „central”: „A fost” sau „N-a fost”. Ar fi mai ieftin să fie plătiţi nişte arbitri să vadă meciul la TV şi să se concentreze pe reluări.
Dagherotipul de linia porţii
Dacă apar „doi operatori”, înseamnă că vor fi folosite numai două camere, manevrate probabil în zona careurilor mici. Dar nici aşa nu e sigur că LPF, care rulează sute de milioane de euro din contracte de drepturi TV şi de publicitate, va „găsi finanţarea necesară”. Aşa că va opta pentru dagherotip în loc de camere video. Dezavantajul: pentru ca dispozitivul să furnizeze, pe plăcuţă de cupru, o imagine clară a fazei, durează cam opt ore. Vă daţi seama ce fericiţi vor fi vânzătorii de seminţe! Avantajul indiscutabil: un dagherotip din ăsta are greutate. Va pune capăt discuţiilor, nimeni n-ar dori să primească o probă video în cap.
Desigur, există varianta mai scumpă, a kinetoscopului. Aparatul lui Edison îl va edifica pe arbitru punând în mişcare desene realizate, în timp aproape real, de către cei doi desenatori aşezaţi pe scăunele, în dreptul porţilor.
Contrar impresiei lui Gino Iorgulescu, sistemele video aprobate de FIFA şi UEFA nu prevăd nici operatori, nici arbitri suplimentari. Există, fireşte, costuri de instalare şi de manevrare. Dar este vorba despre multe, multe camere video fixe. Iar monitorul nu îi oferă arbitrului o imagine 2D care poate fi mărită isteric până la alb sau negru, ci o reconstituire grafică 4D.
Un monitor şi doi grădinari
Tehnologia de linia porţii e doar un auxiliar, ajută arbitrii să ia decizii, nu le ordonă să fluiere ca roboţii. Gino Iorgulescu nu se referă la un astfel de sistem, ci la o filmare banală. Va tocmi oameni care să surprindă pe camere concentrarea bine jucată de pe faţa fundaşilor, dar şi bucuria socrilor mari când numără plicurile. Grimasa inestetică a portarului, dar şi plasa fluturând ca pânza de păianjen în filmele lui Spielberg, când se apropie dinozaurii, naziştii sau extratereştrii.
Lipsesc, deocamdată, până se caută LPF în buzunare, un montaj expresiv, cartonaşele cu replici şi cei doi pianişti de la baza scenei, unul vesel, unul trist, care să adapteze muzica la fază. Să se emoţioneze arbitrii. De asta e îngrijorat Ion Crăciunescu. Cât arbitrul se întoarce cu spatele, să stoarcă discret batista, „în jumătate de minut, se pot întâmpla o grămadă de situaţii”. Apoi „omul de la cameră poate vedea diferit de arbitru”. De aceea regizorii aleg un director artistic de imagine care să le împărtăşească viziunile. Coppola fără Storaro ar fi de neconceput, n-ar fi Coppola. Ar fi Alexandru Tudor.
Crăciunescu se agită fără motiv. Arbitrajul audio rămâne la putere. După noi estimări, LPF va decide că fotbalul nostru îşi permite cel mult nişte filmări cu telefonul mobil, legat cu bandă adezivă de transversală. Polemicile se vor diversifica, unii vor critica filmul jocului, că-i făcut pentru juriul de talk-show-uri, nu pentru mare public plătitor. Alţii, dimpotrivă, vor lăuda noul val românesc din coregrafie şi corpul de balet minimalist, cu mişcări mai reţinute, dar la fel de eficiente în a înclina cursul meciului.