Fuga în viitor

Şi acum, să uităm ce-am văzut. Înapoi la România! Unde Naşu’ Sandu declară, cu o siguranţă care nu-i la îndemîna mitomanilor de rînd: „O echipă românească va juca o finală europeană în 2011 / 2012”. Fix atunci, nici mai devreme, […]

Şi acum, să uităm ce-am văzut. Înapoi la România! Unde Naşu’ Sandu declară, cu o siguranţă care nu-i la îndemîna mitomanilor de rînd: „O echipă românească va juca o finală europeană în 2011 / 2012”. Fix atunci, nici mai devreme, nici mai tîrziu.

După un turneu al adevărurilor dure şi pure, nimic mai reconfortant decît să fugi, ori în trecut, ori în viitor, nu contează. În 2012, nu numai că românii vor juca finala Cupei UEFA, dar această finală va fi organizată la noi în ţară. Da, da! Vă îndoiţi? De ce? „Oricine poate”, ne asigură Sandu, „dacă are un program bun de investiţii”. Logic. Puteam să trecem de Grupa Morţii dacă aveam valoare. Logic.

Sandu nu spune, dar se subînţelege că tot el va conduce Federaţia şi peste patru ani. Primul lucru pe care l-a făcut la întoarcerea în ţară a fost să-şi acorde generos încă un termen de graţie. Pe 9 august 2012, conform calculelor şi statisticilor, va împlini 22 de ani de cînd conduce FRF. 22 de ani! Cîtă imaginaţie i-a trebuit lui Sandu să conducă fotbalul românesc atîta amar de vreme! Ce risipă de talent de mistificator!

În curînd, aşadar, se fac 18 ani de cînd narează la Casa Fotbalului. Şi, între toate minciunile cu care ne tratează, asta e singura certitudine produsă de Mircea Sandu. De regulă, umblăm în ceaţă, spunem că de Europa şi de luminile ei ne despart secole. Ei bine, în fotbal, beneficiem de un dram de acurateţe în plus. Datorită lui Sandu, ştim precis că de Europa şi de finalele ei ne despart secole plus 18 ani.

„Una peste alta, România a făcut o imagine bună fotbalului românesc. Toţi cei cu care am vorbit mi-au spus asta!”. Clar, Mircea Sandu ştie să-şi aleagă persoanele cu care discută. E un adevărat expert. „Naţionala” a făcut o figură frumoasă, zice el. Păi, dacă-i aşa, ne-am liniştit definitiv! Asta am vrut întotdeauna, nu? O frumoasă figură în faţa lumii! Sau măcar o frumoasă figură de stil! Şi noi, care credeam altceva! Că România a marcat cele mai puţine goluri, că a avut cele mai puţine şuturi pe poartă şi cornere. Vedeţi? Nici n-a trebuit să ne chinuim ca să-i impresionăm! Dacă răsturnăm clasamentele de la Euro cu susu-n jos, reiese că am făcut o figură frumoasă. 

Şi acum, să uităm ce-am văzut. Pentru că, dacă ne amintim cum arătau arenele de la Euro, gazonul impecabil, tribunele, fotbalul acela, n-o să-l mai credem pe cuvînt pe Mircea Sandu. Şi n-o să avem răbdare să-l ascultăm în  2012. Cînd ne va anunţa, pentru a cîta oară, bomba zilei: „Prin 2015 / 2016 şi ceva, o echipă românească bla, bla, bla..”